MĂRŢIŞOARE, MĂRŢIŞOARE An de an sărbătoarea de 1 Martie ne readuce speranţa, optimismul credinţa în mai bine şi spor la toate. Din încleştarea frigului cu razele soarelui, a întunericului cu lumina învinge viaţa, primăvara, soarele. Acest triumf al reînvierii şi regenerării nu putea fi invocat decât prin Marţişor-pe care îl dăruim celor dragi la început de primăvară. Înarmaţi cu hârtie colorată, hârtie creponată, lipici, foarfece zimţat, paste făinoase de diferite forme, acuarele şi mult entuziasm, copiii din grupa mică şi-au lăsat imaginaţia să zburde în voie confecţionând mărţişoare originale, împodobite cu şnur alb şi roşu, simbolul apei şi al focului în tradiţia românească. Prin această activitate am valorificat potenţialul creator al copiilor cu privire la capacitatea acestora de a realiza mărţişoare şi am cultivat dragostea, respectul şi preţuirea faţă de tradiţiile poporului român. Cu cateva dintre acestea vom participa la Concursul internaţional “Un zambet, o floare, un pic de culoare” organizat la Galaţi. După vernisaj, mărţişoarele vor fi puse în vânzare pentru a ajuta o fetiţă bolnavă. Suntem bucuroşi că putem face o fapta bună! Grupa mică vă urează o primăvară plină de soare, speranţă şi lumină! Înv. Viorica Urzică 
DOAMNEI ÎNVĂȚĂTOARE, MELANIA DINU La tine, suflet blând, vin astăzi cu o floare
Și-aceste versuri scrise pe o felicitare.
Vă mulțumesc nespus, iubită învățătoare
Și vă respect mereu pentru răbdare.
Și inima, și sufletul, și mintea ne-ați deschis.
Îmaginea-vă păstra-o-voi ca pe un frumos vis.
La dumneata mi-e gândul în prag de sărbătoare
Și din adâncul sufletului vă fac astăzi o urare:
Nicicând nu ne uitați, fiți fără de tristețe!
Să vă păstrați calmul pe lângă frumusețe!
Mulți ani de-acu-nainte, păstrând același har
Pe care îl consider mai mult decât un dar!
Cu mult respect și cu iubire,
Vă doresc din suflet numai fericire!
Raluca-Adriana Pop, clasa a IV-a
AMÂNDOI, ÎN ABURUL PÂINII… Copilăria este ca un cântec, ca un tril de ciocârlii, e ca un soare strălucitor ce-și revarsă razele aurii și caldura lui asupra inimilor noastre mici si gingașe, e ca luna ce luminează noaptea bolta întunecată, e ca stelele strălucitoare, e ca un copac ce-și arată primăvara mugurii… Copilăria reprezintă perioada cea mai importanta din existența unui om ,în care mama are un rol vital, lasându-și amprenta asupra noastră. Cu ajutorul mamei ne dezvoltam de timpuriu încrederea, stima și imaginea de sine. Aceste concepte le definim înca din copilărie, influențându-ne, astfel, pe tot parcursul vieții. Atunci când aceste calităti sunt solide vom avea capacitatea de a depăși obstacolele, dar în cazul în care nu sunt, vom fi vulnerabili. Mama ne ajută încă din primele clipe în lupta cu provocările vieții, ne ajută să scoatem la suprafață acele forțe latente din noi care să ne propulseze într-o călaătorie de transformare , scopul ei fiind realizarea noastră pe toate planurile. Noi, copiii, suntem rodul și esenta vieții lor, în același timp suntem oglinda străduințelor și iubirii părinților, suntem ceea ce iși doresc ei să fim. Sintagma AMANDOI, IN ABURUL PÂINII…are la bază un adevăr fundamental: mama este cea care ne veghează cu iubire pentru ca inimile noastre blânde să-ți desfacă zâmbetul ca petalele unei flori în căldura soarelui. Totodată, copilul și mama parcurg aceiași pași pe care-i urmează semănara bobului de grau în pământ roditor și până la mirosul unic al aburului de pâine proaspătă. Tot ce sunt sau ce sper sa devin îi datorez mamei mele. Teodora-Denisa Popa, clasa a VIII-a
MAMA O, mamă,
Lună maiastră
Pe bolta albastră
Tu traiești mereu,
In sufletul meu.
Mama dragă, te iubesc,
Tu mă indrumi când greșesc,
Imi arăți calea cea buna,
Tu, frumoasă zână bună.
Regină între flori,
Crăiasă din nori,
Impărăteasă a mării
Tu luminezi zorii.
Imi citeai cândva, atunci,
Povești dulci.
Lângă vatră tu stăteai,
Părul mi-l mângâiai.
Ochii tăi căprui,
Buze de gutui,
Par de abanos,
Zâmbetul frumos.
Gândul lin,
Chipul senin,
Glas duios…
M-ai învățat sa citesc,
M-ai învățat sa vorbesc.
Mi-ai aratat mereu
Calea spre Dumnezeu.
Azi , de ziua ta,
O stea îți voi da.
Sau un ghiocel,
Sau o viorea
Frumoasă ca ea.
Andreea Natea, clasa a VII-a
Eleva Andreea Natea a primit pentru această poezie PREMIUL AL II-LEA la a VII-a ediţie a Concursului Interjudeţean de Creaţie Artistică, AMÂNDOI, ÎN ABURUL PĂINII, dedicat zilelor de 1 şi 8 Martie, organizat de Fundaţia Culturală „Cezara Codruţa Marica” şi Centrul de Studii Literare „Grigore Vieru” din Târgu-Mureş pentru elevii din clasele gimnaziale. Juriul a apreciat trăirea caldă, frumuseţea, sinceritatea, bucuria, bunătatea, speranţa care luminează la vârsta copilăriei relaţiile de viaţă, în special cele educative, dintre copil şi mamă. FELICITĂRI, ANDREEA!
LA FÊTE DE « Mărtisor » EST TOUT PRES! Mărtisor a deux sens : premièrement, c’est le nom populaire roumain donné au mois de mars, mois de l'équinoxe de printemps et du début du nouvel an agraire ; deuxièmement, c’est un délicat objet formé d’une amulette liée par une fine cordelette composée de deux fils en soie tordues toutes les deux, l’un blanc et l’autre rouge, avec des pompons aux bouts. L’amulette est d’habitude un symbole du bonheur : le trèfle à quatre feuilles, le cœur, le fer à cheval, des fleurs, le ramoneur… Donc Mărtisorul est considéré comme un porte-bonheur. Mărtisorul est porté par des enfants et par des jeunes, attaché au poignet ou sur la poitrine, pendant les premiers jours de mars, une-deux semaines, puis celui-ci est mis dans le rameau d’un arbre fruitier. Des rituels semblables sont présents dans l’espace de l’ancienne région de l’Europe de Sud –Est, habitée il y a longtemps par les Daces et les Thraces, (aujourd’hui, la Roumanie, Moldova, la Bulgarie, la Macédoine, l’Albanie). La tradition de Mărtisor doit être ancienne. Les archéologues ont découvert dans cette partie d’Europe des amulettes datant du VIe millénaire av. J.C. Il s’agit de petites pierres blanches et rouges qui étaient portées au cou. On sait aussi que d’après le vieux calendrier roman, le 1 Mars était le premier jour de l’année. Les Romans fêtaient le Dieu Mars, le dieu du printemps et de l’agriculture. A propos de cette tradition, il y a plusieurs légendes. L’une de ces légendes raconte que le Soleil est descendu du Ciel sur la Terre, dans un village, pour entrer dans la ronde paysanne, en guise de jeune homme. Zmeul (le Dragon), un personnage fantastique de la mythologie roumaine, l’a enlevé et l’a enfermé dans son palais. Le monde entier s’est affligé. Les oiseaux ne chantaient plus, les enfants ne riaient plus… Un jour, un jeune homme se mit en route, décidé à trouver le Soleil. Après quelques mois de recherches, vers la fin de l’hiver, il trouva le palais du Dragon, l’affronta héroïquement et le vainquit finalement, en sacrifiant sa vie. Son sang a coulé sur la neige, puis, quand la neige fondit, des perce-neiges sortirent de la terre. Ce sont les fleurs qui annoncent l’arrivée du printemps. De lors on honore la mémoire de ce jeune héros au début du mars et la coutume des roumains annonce chaque année l'arrivée du printemps et le renouvellement de la nature. Le fil blanc de Mărtisor, ayant la couleur des flocons de neige, symbolise la pureté, au temps que le fil rouge est le symbole du soleil printanier et de l’amour. (Pentru Proiectul european eTwinning « Mythes, contes, légendes ; nos racines nous parlent » ; 2010°- 2011) 
Un comentariu:
Primăvară frumoasă!
Trimiteți un comentariu