marți, 3 noiembrie 2009

Sfertul de oră... european, Lycem, anul XIII, nr.3 (51), septembrie-noiembrie, 2009

I. „Sfertul de oră... european”, la Subcetate

În fiecare an, la 26 septembrie, de Ziua europeană a limbilor, se sărbătoreşte bogăţia lingvistică a Europei. Acest eveniment este ocazia oportună pentru a aminti avantajele învăţării limbilor străine:
descoperirea unor culturi noi,
posibilitatea de a căpăta o perspectivă diferită asupra lumii şi de a-i înţelege mai bine pe cei din jur.
Limbile reprezintă punţi de comunicare între popoare şi constituie instrumentele care permit fiecăruia dintre noi să profite din plin de piaţa internă atunci când se află în străinătate fie ca simplu turist, fie în interes profesional.
Prin manifestările anuale din întreaga Europă se face o invitaţie tuturor europenilor, indiferent de vârstă, pentru a descoperi o limbă străină. Într-adevăr, Uniunea Europeană finanţează diferite programe care se adresează publicului de toate vârstele. Astfel, Comenius vizează copiii de vârstă şcolară, Erasmus – studenţii, Leonardo da Vinci – profesioniştii, iar Grundtvig – adulţii în general.
Uniunea Europeană are 27 de ţări membre şi 23 de limbi oficiale. În momentul aderării la Uniune, fiecare ţară stipulează ce limbă sau limbi vrea să fie declarate limbi oficiale ale UE.
Din Comunicatul Comisiei Europene din 2009:
« Comisia sarbatoreste in acest an Ziua europeana a limbilor, 26 septembrie, timp de aproape o saptamana. Evenimentul cel mai important va fi o conferinta privind învatarea limbilor straine din primii ani ai vietii. In afara de aceasta se va inaugura Platforma intreprinderilor pentru multilingvism (…) Se vor organiza, de asemenea, la Bruxelles, activitati multilingve destinate special copiilor. »
Leonard Orban, Comisarul European pentru Multilingvism, a declarat:
„Copiii mici sunt extrem de buni la invatarea limbilor straine si doresc sa invete daca au conditiile necesare. Din punct de vedere stiintific, toate dovezile indică faptul că învăţarea ar trebui să înceapă cât mai curand posibil”.
Pentru elevii şcolii noastre, iubitori ai limbii franceze, propunem cu această ocazie următoarea activitate :„Sfertul de oră... european”, moment bilingv, român-francez. Vor fi citite poezii ale poetului român Lucian Blaga în limba română şi franceză, traducerile aparţinând elevilor noştri.
Profesor Doina Dobrean

Manifestarea a avut loc joi, 1 octombrie 2009, în cabinetul de limba franceză, sub îndrumarea doamnei profesoare Doina Dobrean. Această activitate a fost popularizată din vreme şi, ca atare, ne-am aşteptat ca numărul participanţilor să fie mai mare. Au răspuns invitaţiei doar o parte dintre colegii celor implicaţi în activitate. Au fost citite în original şi în traducere poezii ale poetului Lucian Blaga, câteva din acele poezii cu care elevii şcolii noastre, au participat la Festivalul Internaţional « Lucian Blaga » de la Sebeş, ediţia 2009, la secţiunea traduceri în limba franceză a Concursului « Laudă seminţelor, celor de faţă şi-n veci tuturor », respectiv poeziile :
Vară / L’ Eté - traducere şi lectură Andrei-Şerban Tompea din clasa a XII-a,
Izvorul nopţii / La source de la nuit - traducere şi lectură Teodora Mândru, clasa a XII-a,
Poezia / La Poésie - traducere şi lectură Andra –Diana Popa, clasa a XI-a
Scoica / La coquille – traducere şi lectură Ioana Vaidoş, clasa a X-a.
A consemnat : Andra-Diana Popa

II. Dreptul la eternitate

Ne-am propus ca la acest sfârşit de septembrie al anului 2009 să marcăm şi noi Zilele Patrimoniului European, aici, la Subcetate. 2009 este anul în care dansul popular românesc „Căluşul” a fost acceptat în rândul valorilor imateriale ale patrimoniului UNESCO.
Am plecat de la premisa că satul este loc al statorniciei, al valorilor adevărate şi că dreptul la eternitate îl putem câştiga numai întorcându-ne cât mai des la tradiţiile perpetuate în lumea satelor româneşti şi străduindu-ne să le revitalizăm.
Într-un proiect de colaborare între şcoală, Grupul Şcolar „Miron Cristea”, şi Asociaţia Culturală „Dobreanu”, am organizat în acest scop câteva activităţi interesante:
în primul rând, grupuri de elevi au vizitat colecţia particulară a doamnei profesoare Doina Dobreanu, o colecţie de artă românească tradiţională, intitulată „Casa cu amintiri”, reprezentativă pentru zona noastră etnografică;
coordonaţi de domnişoara profesoară Mădălina Cozma, elevii claselor V-VIII au participat la concursul de desene cu tema: „Din patrimoniul românesc: costumul popular tradiţional”;
cele mai reuşite desene au foste expuse în holul liceului, apoi au fost evaluate şi premiate.
Câteva păreri ale participanţilor la aceste activităţi, fotografiile, ca şi desenele elevilor prezente în expoziţie sunt dovezi ale reuşitei acestui şir de activităţi.
Adriana Muscă, clasa a VIII-a

Rezultatele concursului de desene
cu tema:
„Din patrimoniul românesc: costumul popular tradiţional,
pe următoarele secţiuni:
Reprezentarea autentică a portului popular din zona etnografică a Topliţei:
• Locul I: Ana-Alexandra Dobrean, clasa a V-a
• Locul al II-lea: Ioana – Mădălina Ţepeluş, clasa a V-a
• Locul al III-lea: Adriana Muscă, clasa a VIII-a

Reprezentarea costumului popular femeiesc:
• Locul I: Roxana Cotfas, clasa a VII-a
• Locul al II-lea: Bianca Urzică, clasa a VII-a

Reprezentarea costumului popular bărbătesc:
• Locul I: Vlad Tompea, clasa a V-a
• Locul al II-lea: Marian Ciubucă, clasa a VI-a

Reprezentarea unor elemente distincte ale portului popular românesc, color:
• Locul I: Denisa – Teodora Popa, clasa a VII-a – „Traista”
• Locul al II-lea: Andreea Hanga, clasa a VI-a

Reprezentarea unor elemente distincte ale portului popular românesc, în creion negru:
• Locul I: Roxana Cotfas, clasa a VII-a – „Catrinţa”

Reprezentarea unor motive ornamentale ale portului popular românesc:
• Locul I: Răzvan Doţi, clasa a V-a
• Locul al II-lea: Bianca Urzică, clasa a V-a

Reprezentarea bogăţiei ornamentale a cămăşii femeieşti:
• Locul I: Marina Moldovan, clasa a VII-a
• Locul al II-lea: Marian Lung, clasa a V-a

Reprezentarea sincretică a portului şi a dansului popular românesc:
• Locul I: Mădălin Cotfas, clasa a V-a - „Ţărăneşte”

(Comisia de jurizare: Dir. Ioan Cutlac, prof. Mădălina Căzma, prof. Doina Dobrean)


Opinii ale vizitatorilor expoziţiei de desene:

„A sărbători în şcoala noastră în acest fel Zilele Patrimoniului European este o iniţiativă lăudabilă. Ideea de a propune elevilor ca temă reprezentarea prin desen a portului nostru popular, apoi expunerea atâtor desene ale colegilor noştri mai mici, din clasele de gimnaziu, incită la meditaţie. Mulţimea desenelor prezente în expoziţie dovedeşte disponibilitatea copiilor, a tinerilor de a răspunde la această provocare. Este o modalitate simplă de a menţine vie legătura cu tradiţiile noastre, de a învăţa să le preţuim aşa cum se cuvine, de a ne bucura de zestrea spirituală şi creatoare moştenită de la moşii şi strămoşii noştri.
Ceea ce ne impresionează este, pe lângă mulţimea participanţilor la concurs, şi diversitatea reprezentărilor, a manierelor de abordare: unii au imortalizat ţăranii participând la horele din sat, îmbrăcaţi în portul tradiţional, alţii obiectele componente ale portului românesc – năframa, cămaşa, brâul, prigitoarea, şurţurile, iţarii, opincile, traista, căciula -, scoţând în evidenţă câmpurile ornamentale, cromatica specifică, prezenţa culorilor tricolorului românesc.
Remarcabile ni se par desenele elevilor Adriana Muscă, Mădălin Cotfas, Denisa Popa.
Ar trebui să mai organizăm astfel de activităţi prin care atenţia noastră, a celor tineri, să fie îndreptată spre autenticitatea şi frumuseţea tradiţiilor noastre. Numai prin educaţie permanentă, conştientă şi convingătoare, făcută cu dragoste şi dăruire, vom învăţa să ni le asumăm ca parte componentă a individualităţii noastre etnice, vom învăţa să ne mândrim cu istoria, cu portul, cu limba şi cu tradiţiile noastre, vom învăţa să fim mândri că suntem români.”
Alexandra Chindea şi Mădălina-Adriana Teslovan, clasa a X-a

„Casa cu amintiri”. Din Cartea de Onoare
28 septembrie 2009



„Am rămas profund impresionată de tot ceea ce am văzut în „Casa cu amintiri”. Colecţia doamnei profesoare Doina Dobreanu este foarte frumoasă. Colţul dedicat familiei are un loc aparte. Mi-am dat seama văzând aceste exponate că trebuie mai mult reconsiderată tradiţia şi că lucrurile acestea care ne reprezintă trebuie apreciate la adevărata lor valoare.”
Adina Bordea, clasa a XII-a
„Pe mine m-au impresionat atât colecţia de cămăşi tradiţionale, cât şi albumul de familie care mi-a creat o profundă stare de melancolie. Acel colţ al amintirilor este foarte frumos şi special deoarece păstrează vie amintirea unor momente din viaţa familiei.”
Teodora Mîndru, clasa a XII-a
„Am rămas profund impresionat de colecţia doamnei profesoare, de ideea de a conserva lucruri care să ne amintească de trecut, de înaintaşi. Toţi ar trebui să fim mândri de această moştenire preţioasă lăsată de generaţiile trecute, de tradiţiile noastre.
Astăzi cei mai mulţi tineri se simt ruşinaţi să îmbrace costumul popular. Eu cred că hainele populare, lucrate cu meşteşug şi cu simţ al frumosului, ar trebui nu doar păstrate la loc de cinste, dar şi îmbrăcate în diverse ocazii, cu mândrie şi cu dragoste.”
Cătălin Hârlav, clasa a XII-lea
„Când soarele se ascundea după crestele înalte ale munţilor ce înconjoară micul nostru sat, am călcat şi eu cu paşi firavi pragul casei „fermecate”…
Ce poate fi mai frumos decât să te laşi învăluită de vraja trecutului!? Ştim cu toţii că vremurile nu au fost deloc uşoare pentru strămoşii noştri, cu multe griji şi nevoi, dar, cu încredere în Dumnezeu şi în ei înşişi, le-au depăşit cu demnitate. Noi, urmaşii lor, trebuie să nu-i uităm. Cultivând limba română, învăţând-o, folosind-o corect şi cuviincios, păstrând portul popular şi tradiţiile moştenite, le cinstim memoria, dar ne cinstim şi pe noi.
Obiectele din „Casa cu amintiri” ne vorbesc despre vremuri trecute, despre bucuria de viaţă, despre hărnicia şi dragostea pentru frumos ale strămoşilor noştri. Ideea de a le colecţiona, de a le salva de la pieire, vine, cred eu din dragostea pentru cei care au trăit cândva în această aşezare de munte de pe Valea Mureşului, vine din dragostea pentru tradiţii, pentru însăşi fiinţa noastră naţională. Doamna profesoară, vă felicit, vă susţin şi vă sunt alături.
Cu respect pentru munca dumneavoastră jertfelnică, Adiana Muscă din clasa a VIII-a”
„De când am început să înţeleg ce se întâmplă în jurul meu am amintiri legate de lucrurile pe care cu pricepere şi hărnicie le ţeseau şi coseau mama şi bunicele mele. Nu era iarna în care să lipsească stativele din casa noastră. Tocmai din această cauză eu cred că nu voi putea vreodată să mă lipsesc totalmente de aceste comori.
Casa cu amintiri a doamnei profesoare Doina Dobreanu încălzeşte şi luminează sufletul celui care pătrunde înăuntru, căci obiecte ca cele colecţionate reprezintă o componentă importantă a istoriei localităţii noastre. Strădania dumneaei este demnă de a fi luată în seamă: prin aceste fărâme de artă populară şi frumuseţe, receptăm un mesaj, un îndemn nerostit de a aprecia, iubi şi respecta tot ceea ce ţine de tradiţie, salvând-o în acest fel de neuitare.
Daniela Cotfas, bibliotecar şcolar



Cercul de dans popular

„Să nu ne uităm rădăcinile!”, ne îndeamnă bătrânii satului. Adevărul este că portul, cântecul şi jocul popular sunt izvoare nesecate de puritate, frumuseţe, inspiraţie, un tezaur care trebuie apreciat la adevărata lui valoare şi păstrat cu sfinţenie. Folclorul din străbuni reprezintă cu certitudine cartea de vizită a poporului nostru.
Înfiinţarea unui cerc de dans popular în şcoala noastră, la iniţiativa conducerii acestei instituţii şi cu concursul domnului instructor Florin Jurcan de la Ansamblul profesionist „Rapsozii Călimanilor” din Topliţa, este o încercare de a trezi curiozitatea, interesul şi dragostea copiilor şi tinerilor pentru folclor, pentru cultura populară.
Mulţi au venit, puţini au rămas… În cele din urmă, câteva fete am reuşit să punem în scenă un dans popular, cu multă osteneală, atenţie, meticulozitate şi perseverenţă. Este vorba despre un dans de fete, jocul fetelor de la Crihalma, de pe Târnave, o replică a dansului fecioresc. Emoţiile spectacolului au fost mari, dar aplauzele şi felicitările ne fac să credem că am reuşit să contribuim cu ceva şi noi la atmosfera spectacolului organizat la Sărbătoarea localităţii noastre, la 26 octombrie a.c., dar mai ales să-i bucurăm pe iubitorii de frumos, de artă populară autentică.
Dorim să învăţăm şi să punem în scenă şi dansuri populare mixte, de perechi, dar pentru acest lucru avem nevoie şi de băieţi! Sper ca în viitor, formaţia noastră de dansuri populare, de ce nu şi clasice, să fie prezentă pe scenă nu doar la toate serbările şcolare, ci şi la festivalurile organizate în zona noastră.
Elena-Loredana Ciubucă




III. Activităţi distractive

Balul Bobocilor

Anul acesta, fiind în clasa a XII-a, am avut ocazia, unică, şi totodată plăcerea de a organiza „Balul bobocilor”, pentru colegii noştri din clasa a IX-a. Am încercat să facem în aşa fel încât totul să iasă cât mai bine şi pentru onoarea noastră, dar şi pentru ei, pentru a se simţi bine şi pentru a trăi momente de neuitat.
La organizarea balului au participat aproape toţi elevii din clasă, fiecare asumându-şi responsabilităţi şi implicându-se cu drag. Am constituit un fond financiar pentru cadourile câştigătorilor şi pentru pavoazarea sălii mari a Căminului Cultural.
Ne-a bucurat faptul că şi bobocii, animaţi de dorinţa distracţiei, s-au înscris în număr mare pentru competiţie, încrezători că vor face faţă cu brio probelor surpriză pregătite de noi. Eu cred că fiecare probă a avut ceva spectaculos şi că toţi cei prezenţi – organizatori, concurenţi, juriul, publicul - s-au simţit bine.
Am avut plăcerea să fac parte din juriu; din punctul meu de vedere evaluarea a fost foarte corectă. Câştigătorii din acest an au fost Oana Suciu – Miss Boboc şi Sergiu Zămonea – Mister Boboc.
După concurs, toţi participanţii s-au avântat la dans, în ritmul trepidant al muzicii de discotecă.
Andreea Deac

Balul bobocilor este cel mai aşteptat eveniment al fiecărui început de an şcolar. Totul a fost pregătit cu minuţiozitate din timp, probele de concurs, pavoazarea sălii Căminului Cultural, cu baloane, flori şi hârtie colorată. Au fost propuse concurenţilor mai multe probe: de dans, karaoke, precum şi o probă mai specială, în care concurenţii trebuiau să scoată cu gura, mere, dintr-o găleată plină cu apă. Cea mai reuşită probă mi s-a părut a fi cea de karaoke, la care toată lumea a râs copios.
Publicul a fost minunat, susţinându-şi favoriţii la fiecare probă, indiferent de evoluţia bună sau mai puţin bună a lor.
După terminarea concursului, toţi elevii au fost invitaţi să rămână la discotecă. Toată lumea s-a distrat frumos, civilizat, fără incidente nedorite. La final am fi dorit să continuăm petrecerea până dimineaţa, dar, ca întotdeauna, momentele frumoase trec prea repede.
Andrei- Şerban Tompea

Noi, bobocii clasei a IX-a, am aşteptat cu mari emoţii acest eveniment. Probele au fost nostime, ambianţa plăcută. Pe scenă, sub privirile atente ale publicului, tremuri şi simţi cum obrajii iau foc, chiar dacă nu faci nimic.
M-am simţit în al nouălea cer când numele meu a fost asociat cu cel de „Miss Boboc 2009”. Menţionez şi pe ceilalţi colegi ai mei premiaţi în acest concurs: Sergiu Zămonea – Mister Boboc, Andreea Mîndru şi Adrian Bordea – Miss şi Mister Eleganţă, Bianca Hurubă şi Andrei Roşca – Premiul de popularitate.
Mulţumim tuturor celor care s-au implicat în organizarea acestei seri minunate.
Oana-Lavinia Suciu

Balul boboceilor


Un proverb românesc spune că „apa trece, pietrele rămân”. La fel se întâmplă şi cu scurgerea timpului: timpul trece, dar amintirile rămân.
Va fi minunat să ne reamintim peste ani şi ani de zile de perioada de şcoală.
Noi, elevii clasei a VIII-a, am organizat în data de 16 octombrie primul „bal al boboceilor”, pentru elevii primei clase de gimnaziu. Am pornit la realizarea acestui mic spectacol de la nişte gânduri: de ce nu şi pentru clasa a V-a? De ce nu şi noi?
Ştim cu toţii cât este de grea adaptarea în clasa a V-a, din cauza schimbărilor de tot felul: mai mulţi profesori, materii noi, multe şi grele, sistem nou de notare. Ne-am gândit să oferim şcolarilor din clasa a V-a nişte momente în care să uite de tot ce este greu şi să se relaxeze, să tragă adânc aer în piept şi să arate cine sunt şi ce pot face, în afară de teme, exerciţii…
Invitaţi pe scena Căminului Cultural din localitate, în faţa unui public numeros - elevi, profesori şi părinţi – boboceii au trecut curajoşi prin câteva probe, ca la orice concurs serios. Câştigătorii au fost desemnaţi de către juriu, dar şi de public, apoi au fost premiaţi de către organizatori: Miss Bobocel – Ana –Alexandra Dobrean, Mister Bobocel – Vlad Tompea, Miss popularitate – Andreea- Lavinia Bot, Mister popularitate – Armando Cotfas.
Toţi concurenţii s-au descurcat minunat şi au primit, la final, câte o diplomă pentru participare.
Am dori ca această activitate iniţiată de noi să devină în anii următori o tradiţie în şcoala noastră.
Adriana Muscă



IV. Din compunerile elevilor clasei a V-a

Zile de neuitat ale vacanţei de vară

E toamnă iar. Vacanţa a trecut de parcă nici nu ar fi fost. Au rămas doar amintirile…
Acum, după primele săptămâni de şcoală, amintirile vacanţei îmi revin în minte, răsfoind albumul de familie: imagini frumos colorate, aşezate în ordinea petrecerii evenimentelor. De fiecare fotografie se leagă o poveste…
Îmi amintesc cu drag de pregătirea bagajelor şi de excursia prilejuită de sejurul nostru pe Malul Mării Negre. Drumul lung până la mare şi căldura dogoritoare nu au reuşit să-mi strice buna dispoziţie şi dorinţa de a vedea lucruri noi.
Vulcanii noroioşi par în album o lume nepământeană. Noroiul uscat, bulbucind pe alocuri, tufele uscate dau impresia că te afli într-un loc straniu. Aveam impresia că mă aflu pe o altă planetă.
De neuitat rămân trecerea Dunării cu bacul, marea cu nisipul auriu şi cu valurile înspumate. Ce frumos înotam şi ce fericită eram cu ai mei! Dar după şapte zile de sejur pe malul mării, am făcut cale întoarsă, prilej pentru o altă experienţă deosebită: călătoria pe Autostrada Soarelui, trecerea peste Munţii Făgăraş, pe şoseaua Transfăgărăşeană. Îmi revin în minte imagini ale acestor munţi impresionanţi, ce păreau nişte ziduri enorme de cetate. Când am ajuns în vârful muntelui, la Lacul Bâlea, am avut impresia, pentru o clipă, că mă aflu deasupra norilor. Era o linişte deplină acolo! Priveliştile minunate din jur m-au făcut să uit de răul de maşină.
Alte fotografii îmi amintesc de Mănăstirea Argeşului, de Sibiu, de Mediaş… Dar toate acestea au rămas în urmă, sunt nişte amintiri frumoase care, în zilele ceţoase şi triste ale toamnei, îmi readuc în suflet bucuria şi seninătatea zilelor de vacanţă.
Ana-Alexandra Dobreanu

În Italia

În vacanţa mare am fost în Italia, în vizită la mătuşa mea Lenuţa.
Am călătorit cu avionul, timp de două ore, de la Cluj-Napoca şi până la Roma, apoi cu maşina, timp de cinci ore, de la Roma şi până la Sangineto, în sudul Italiei.
De pe balconul casei în care locuieşte mătuşa mea se vede marea. A fost o surpriză minunată! În ziua următoare, mătuşa ne-a arătat oraşul, castelul foarte vechi şi alte lucruri deosebite.
În fiecare zi am mers pe malul mării, să facem plajă şi baie. Apa era curată şi neaşteptat de caldă, aşa că puteam să ne bălăcim în voie.
Cele două săptămâni de vacanţă la Sangineto au trecut mult prea repede. A fost o vacanţă de vis!
Bianca - Andreea Dobrean

S-a dus vara!

Zilele călduroase ale verii devin tot mai scurte, pe măsură ce toamna se apropie. Dimineţile ceţoase de septembrie ne amintesc începerea unui nou an şcolar.
Şi cum şcoala a început, nu ne mai putem juca până la lăsarea întunericului, căci trebuie să ne punem pe învăţat. Mă bucur că a început şcoala! Mă bucur pentru că în acest an şcolar voi învăţa lucruri noi, interesante, că vom parcurge materii noi şi nu în ultimul rând mă bucură reîntâlnirea colegilor de clasă.
Cu toate acestea, nu pot da uitării zilele minunate ale verii petrecute la joacă cu prietenii mei, unii colegi apropiaţi şi vecini. Am experimentat jocuri din copilăria părinţilor mei şi am fost peste măsură de încântaţi. De neuitat rămâne şi scăldatul în Mureş din zilele toride. Ne vom aminti cu plăcere de aceste experienţe ale vacanţei, la fel ca şi Nică din Amintirile lui Creangă.
Toate acestea se vor repeta an de an şi eu voi mai scrie compuneri pe această temă, din ce în ce mai bogate, cu amintiri plăcute din zilele de vară lăsate în urmă.
Vlad Tompea

Toamna, la Subcetate

E toamnă. Bruma s-a lăsat pretutindeni, prin grădini, peste dealuri şi poieni. Iarba, florile şi frunzele copacilor s-au veştejit, iar vântul care şuieră printre ramuri, smulge frunzele copacilor şi le poartă pe aripele sale. Soarele se ascunde tot mai des după norii mari, cenuşii, care se adună peste sat.
Ţăranii îşi strâng roadele muncii lor de pe câmp, iar seara îi vezi pe uliţele satului îndreptându-se spre casele lor cu carele pline de bucate.
Pe dealurile ce înconjoară satul se văd turme de oi abia coborâte de pe înălţimile munţilor, unde şi-au petrecut vara. Se aud în liniştea serii sunete de clopote, lătrat de câini şi ciobanii fluierând. Fumuri plăpânde se înalţă din coşurile caselor. Încet, încet, satul încremeneşte, cufundat în marea de întuneric a nopţii.
Bianca Urzică

Toamna, la vie

Într-o zi frumoasă din această toamnă, ca în fiecare an, am participat la culesul viei, într-unul din satele bistriţene.
Ne-am sculat dis-de-dimineaţă, ne-am încărcat merindele şi butoaiele în căruţe şi am plecat spre vie. Locul este superb, înconjurat de nuci seculari şi meri în care fructele dolofane se răsfăţau încă la căldura razelor aurii ale soarelui generos al toamnei. Priveliştea cu coloritul specific acestui anotimp încântă privirea, dar bucuria este deplină numai după ce respiri aerul plin de miresmele îmbătătoare ale viei şi după ce savurezi gustul dulce-acrişor al strugurilor.
Am adunat strugurii în coşuri de nuiele pe care bărbaţii le cărau şi le răsturnau în butoaie. Întorşi seara acasă, am zdrobit şi stors strugurii până noaptea târziu.
Această zi , petrecută la culesul viei, a fost una din cele mai frumoase din această toamnă şi, la fel ca şi celelalte de acelaşi fel, îmi trezeşte amintiri de neuitat.
Marian Lung

Toamna, la fereastra casei

Este toamnă, o zi friguroasă şi tristă.
Stau la fereastră, cu gândul la zilele calde şi însorite ale verii. Se aude şuierul vântului cuibărit în hornul casei, văd freamătul copacilor din care vântul smulge frunze îngălbenite. Totul pare pustiu: lunca, dealurile până la linia îndepărtată a orizontului. Păsările călătoare au plecat de mult; doar ciorile, corbii şi vrăbiile rămân cu noi.
Bunicul aduce lemne de fag ca să mai înteţească focul…
Şi totuşi, toamna este anotimpul care ne bucură cel mai mult cu rodnicia bogată a pământului!
Mădălin Cotfas

Magia pădurii, toamna

Într-o după-amiază, dezmierdată de vântul plăpând al toamnei, mă plimb agale pe poteca pădurii din apropiere, împodobită cu frunze ruginii. Eram curioasă să văd dacă magia pădurii care mă încântase în astă vară a rămas aceeaşi.
Acum pădurea este pustie şi pare tristă. I-au rămas doar vântul şi frigul, vântul care îşi face simţită permanent prezenţa, ca un stăpân atotputernic, înfricoşător şi frigul care face ca vieţuitoarele pădurii să se ascundă zgribulite prin locuri tainice, doar de ele ştiute.
Vântul aduce de departe glasuri disperate de cerbi şi ridică în scurte vârtejuri frunzele ude ce acoperă pământul. O ploaie măruntă pălmuieşte cu picături dese trunchiurile şi ramurile golaşe, pământii ale copacilor.
Răcoarea serii se lasă încet şi noaptea se aşterne peste pământul mohorât. Crengile întortocheate ale copacilor par trupuri ale unor fiinţe miraculoase din poveşti.
Sub umbrela protectoare, fără a mai privi în dreapta sau în stânga, grăbesc paşii spre casă. Pădurea mă înfricoşează…
Mădălina-Ioana Ţepeluş

Septembrie

Este o zi frumoasă de toamnă. Poate prea frumoasă pentru un sfârşit de septembrie. Mă bucur din plin de frumuseţea ei parcurgând drumul spre bunicii mei.
Acum cerul este senin, dar în curând se va acoperi de nori groşi care vor aduce ploile reci de toamnă. Bruma veştejise frunzele copacilor, iarba şi florile. Frunzele copacilor – aurii, ruginii, roşcate şi maronii – se desprind din copaci şi cad într-un somn adânc. Arborii, rămaşi fără straiele lor împărăteşti, par trişti. Doar merele, aşteptând să fie culese, roşesc sub sărutul soarelui de toamnă. Pâlcuri de păsări migratoare străbat văzduhul ca nişte săgeţi. Furnicile harnice se grăbesc spre muşuroaiele lor cu saci grei de provizii pentru iarnă.
Toamna, cu culorile ei, este superbă! Şi totuşi prefer anotimpul vara, care, din păcate, a trecut ca lumina unei stele căzătoare.
Răzvan-Andrei Doţi


V. Sfântul Dumitru, izvorâtorul de mir,
protectorul spiritual al localității noastre

Ziua de 26 octombrie a fost pentru noi, locuitorii comunei Subcetate una specială deoarece în această zi de praznic creştin Subcetatea este în sărbătoare. Foarte mulţi elevi ai şcolii am participat la hramul bisericii „Sfântul Dumitru”, apoi la spectacolul artistic de la Căminul Cultural.
Fac parte din grupul de fete care, sub conducerea doamnei învăţătoare Ileana Todor, am învăţat nişte pricesne cu scopul de a le cânta în biserică cu această ocazie. Am cântat aceste pricesne şi am primit, la sfârşit, o dată cu binecuvântarea Arhiepiscopului Ioan, şi câte o iconiţă care îl reprezintă pe Sfântul Dumitru.
Cât am stat în biserică am simţit o stare de bine, de uşurare, de linişte sufletească desăvârşită şi, uitându-mă în jur, am observat seninătatea chipurilor celor prezenţi la liturghie, uniţi în rugăciunea către Dumnezeu.
După-amiaza m-am integrat în atmosfera de cântec, joc şi voie bună de la Căminul Cultural, creată de Ansamblul folcloric „Rapsodia Călimanilor” din Topliţa.
Felicitări grupului de fete de la şcoala noastră care au deschis spectacolul, dansând Fecioreasca fetelor de pe Târnave!
Oana- Lavinia Suciu

Colectivul de redacţie


Diana Popa, Adriana Muscă, Alexandra Chindea, Mădălina Teslovan, Adina Bordea, Cătălin Hârlav, Teodora Mândru, Andrei-Şerban Tompea,
Andreea Deac, Ana-Alexandra Dobrean, Bianca-Andreea Dobrean, Bianca Urzică, Marian Lung, Vlad Tompea, Oana-Lavinia Suciu,
Răzvan-Andrei Doţi, Elena Ciubucă

Profesor coordonator: Doina Dobreanu