joi, 17 decembrie 2009

Compuneri, opinii, amintiri de vacanță - LYCEUM, anul XIII, nr. 4 (52), dec. 2009

SĂ VORBIM DESPRE BLÂNDEȚE, TANDREȚE ȘI UMILINȚĂ

Andrei-Șerban Tompea: Blândețea, tandrețea și umilința reprezintă niște calități pe care toți oameni ar trebui să le aibă și să le arate cel puțin în relațiile cu familia, cu prietenii, cu cei apropiați. Omul blând este și tandru; el vorbește frumos și cuviincios și tot ceea ce face pornește din inima sa. În astfel de împrejurări, este nu numai el mulțumit și fericit, ci și cei din jurul său deoarece numai în felul acesta se înfiripă și se statornicesc armonia și înțelegerea între cei care trăiesc împreună.
Teodora Mândru: Eu cred că în adâncul sufletului fiecare om are destulă blândețe din care să se nască gesturile de tandrețe față de cei dragi, membrii ai familiei sau prieteni. Există o legătură sensibilă între blândețe și tandrețe: dacă blândețea ține de trăirea interioară, sufletească, a ființei, tandrețea este manifestarea prin gesturi și prin vorbe frumoase a acestăi stări lăuntrice.
Andreea Deac: Omul blând judecă lucrurile cu calm, le percepe altfel decât cel care se precipită în rezolvarea lor. Blândețea și bunătatea, ca și răutatea se citesc repede pe chipul unui om deoarece privirea acestuia nu te poate înșela niciodată. A fi blând și tandru sunt calități de mare valoare, pe care se se fundamentează relațiile durabile dintre oameni.
Costel-Dănuț Morar: Blândețea este o stare sufletească pe care o avem fiecare, mai mult sau mai puțin. Iubind, o exteriorizăm prin cuvinte sau gesturi tandre, așa după cum îngăduie caracterul fiecăruia dintre noi.
Cristian Terpea: Blândețea, tandrețea și umilința sunt trei stări care exisă una prin cealaltă, impulsionate din interior de puterea iubirii.
Lenuța Urzică: Doar cu blândețe reușim să ne apropiem de cei necăjiți, suferinzi și triști. Umilința nu este un defect, așa cum cred unii, ci o mare calitate, umilința de a te așeza mai prejos de cel căzut, spre a-l ajuta să se ridice. Eu cred că am toate aceste trei calități și sunt mîndră de ele.
Andreea Deac: Și eu cred că umilința nu înseamnă înjosire; înseamnă că putem să învingem orgoliul, să recunoaștem atunci când greșim și să ne cerem iertare.
Andrei-Șerban Tompea: Nu este ușor întotdeauna să fii umil, să recunoști că ai greșit și să-ți ceri iertare... Sunt și indivizi fățarnici, care se arată umili cu perfidie pentru a se bucura de oarecare îngăduință și înțelegere.

DIN COMPUNERILE ELEVILOR

Copilăria mea

Ce pot spune despre copilăria mea? Este una dintre cele mai frumoase comori pe care nimeni nu mi-o poate lua din sufletul meu; este tot ceea ce am primit mai important în viața mea. Mă gândesc cum să mi-o trăiesc din plin, să o împart cu prietenii, cu părinții, cu bunica... Mă gândesc doar la prezent, nicidecum că va trebui să mă despart de ea la un moment dat. Mă gândesc la fericirea din sufletul meu, la prietenii care mă așteaptă să ne jucăm afară... Cred că nu voi putea uita niciodată zilele de libertate deplină , fără nici o grijă, fără școală și fără lecțiile care trebuie pregătite pentru ziua următoare, zile fericite petrecute cu prietenii mei de joacă în mijlocul naturii care ne cheamă mereu și care apoi ne umple sufletul de bucurie prin verdele nesfârșit al câmpului, prin parfumurile florilor multicolore, prin freamătul ei veșnic.
Ce simt, oare, copiii care își petrec cel mai mult timp închiși într-un apartament de bloc în fața calculatorului sau televizorului, care au posibilitatea de a adulmeca aerul curat al pădurii sau al câmpului doar în cele câteva zile de vacanță pe care le petrec în afara marilor orașe?
M-am născut într-un sat care mi se pare magic, în care nu te plictisești niciodată, fiindcă aici mereu găsești ceva de făcut punându-ți la treabă puterea fizică și imaginativă. Am cei mai minunați prieteni și părinți, alături de care copilăria mi se pare un vis frumos.
Laurențiu – Florin Bot, clasa a VI-a

Zile de neuitat, în Spania

Eliberat de grija școlii și de toate problemele cotidiene, am plecat cu mama și cu un verișor de-al meu, pentru câteva zile, în Spania. Fuseserăm invitați la botezul unui verișor.
Călătoria cu avionul era ceva nou pentru mine și de aceea nu a fost lipsită de mari emoții, încă de la decolare. Avionul a rular încet câteva secunde pe pistă, apoi și-a luat zborul... Am admirat de sus, de la fereastra avionului, orașul Cluj-Napoca; apoi am observat formele minunate ale Munților Balcani, Marea Mediterană, Peninsula Italică, Insula Corsica...
Am aterizat, după trei ore și patruzeci de minute, în Madrid, pe aeroportul Baraias. Acolo ne-au așteptat rudele noastre. Ele locuiesc în orașul Arganda del Rey, situat la numai 30 km de Madrid. Era sfârșit de octombrie, dar temperatura de 20-25 grade de la Madrid ne-a transpus în plină vară.
Împreună cu verișorii mei am asistat la un meci de fotbal, într-o atmosferă eclatantă: 80000de suporteri ai echipei Real Madrid îi încurajau cu frenezie pe jucători, bucurându-se în final de victoria binemeritată a gazdelor, cu scorul de 2-0.
Am vizitat orașul, am mers cu metroul, apoi ne-am oprit la cel mai mare parc tematic din Madrid, Warner Bros. Aici mi-au plăcut cel mai mult mașinăriile cu apă. La Muzeul Figurinelor de Ceară am întâlnit o mulțime de vedete cunoscute, în mărime naturală, între care: Clopatra, Napoleon Bonaparte, ntonio Banderas, Albert Einstein, Zinadine Ziadane, Mikel Jackson, Trupa The Bitles, Elvis Presley, Julio Iglesias, contele Dracula... Pașii ne-au dus apoi spre Clubul Real Madrid. Aici am fost pe Stadion, am vizitat muzeul clubului unde se află dovezile performanțelor obținute de jucători de-a lungul timpului: câștigarea de 9 ori a ligii campionilor și de 30 de ori a titlului de campioană a Spaniei. Am văzut apoi și vestiarele, băncile de rezervă, sala presei... Și câte alte multe lucruri minunate am fi putut vedea la Madrid! Pentru moment, doar atât!
Ne-am întors tot cu avionul. La aterizare, la Cluj-Napoca, erau doar 0 grade.
Sunt bucuros că am avut ocazia să trăiesc asemenea zile minunate, să văd atâtea lucruri deosebite pe care le voi păstra printre amintirile mele dragi.
Raul Buzilă, clasa a VIII-a

A holiday in Spain

At the end of October this year, I went with my mother and my cousin to Spain. The aim of this trip was the christening of my little cousin. In October the 29th, Thursday, I went by plane with an international flight from Cluj-Napoca. I arrived in Madrid, in ‘Barajas’ Airport after three hours and forty minutes later. At the airport, my family from Spain waited me and I went to their house in Argandel Rey, 30 kilometres from Madrid.
Saturday evening I went with my two cousins at the soccer match Real Madrid vs. Getafe at Bernabeu Stadium. The stadium was full with 80.000 people. The score was 2-0 for Real Madrid.
Sunday, I was at Warner Bros. Thematic Park, the biggest park of Madrid. Monday, I went walking through Madrid. I was to Museum of Wax. There I saw stars in their natural size like the Spanish Royal Family, Napoleon, Cleopatra, Julius Caesar, Antonio Banderas, Eistein, Casillas, Zidane, Barack Obama, Spiderman, Michael Jackson, Elvis Prestley, the Beatles, Harry Potter. After that I went to Europe Gates, two big buildings with a bog inclination.
Then I went to Bernabeu Stadium and took a long tour of it. I came back home Thusrday night by plane. At Madrid there were 25 C degrees, while in Bucharest when I arrived, there was 0 C degrees. I have beautiful memories from this trip long to last all my life.
Raul Buzilă, 8th grade

PROFESORUL DE LIMBA ROMÂNĂ

Limba română este o disciplină fundamentală în școlile din România. Pentru noi, românii, ea este nu doar cel mai important mijloc de comunicare, ci și mijlocul prin care se transmite cultura națională, de la o generație la alta. Limba română este și mijloc de cunoaștere, deoarece prin intermediul ei studiem toate celelalte discipline școlare; de aceea este numită „regina obiectelor” și îi este rezervat primul loc în catalogul școlar. Limba română este instrument de studiu al literaturii române, literatura – artă a cuvântului, care ne oferă cele mai frumoase modele de exprimare.
La școală o studiem cu scopul de a o cultiva, de a o perfecționa. A cultiva limba națională înseamnă să o cunoaștem bine, să o folosim conștiincios, să o respectăm.
Având în vedere importanța studierii acestei discipline în școală, profesorul de limba și literatura română trebuie să fie o persoană deosebită, prin prezența sa, prin conduita sa, un model de persoană care vorbește cuviincios, care să aibă destulă abilitate spre a-i convinge pe elevii săi de importanța studierii aprofundate a limbii române și de frumusețea literaturii române, ca parte componentă a culturii, a spiritualității românești. Profesorul de limba română este cel care veghează permanent la formarea și dezvoltarea limbajului nostru. Dezvoltându-ne gustul pentru lectură, dragostea pentru carte, el ne ajută, prin exemplul său, dar și prin modelele pe care ni le oferă lecturile studiate în clasă sau lecturile particulare, să ne formăm ca indivizi cu conduită morală, cuviincioasă, manifestată în primul rând la nivelul comunicării verbale. Comunicarea presupune să știi când să vorbești, ce să vorbești, cum să asculți, cum să răspunzi.
Misiunea profesorului de limba română devine din ce în ce mai importantă în prezent când comunicarea se face scurt, sec, prin telefon sau net, când ne vine greu să mai scriem o scrisoare ; misiunea sa devine din ce în ce mai dificilă în școala actuală. Și totuși el trebuie să fie în continuare exigent, meticulos, veghind la însușirea corectă a limbii, consecvent în tot ceea ce face, bun metodist, pentru a găsi căile potrivite pentru fiecare clasă, pentru fiecare elev spre a convinge de frumusețea și necesitatea studierii acestei discipline, spre a-i determina pe învățăcei să accepte cititul ca nevoie, apoi ca pasiune. El trebuie să fie uman, deci blând, calm și răbdător, dar și un bun profesionist.

Limba română este o disciplină importantă pentru noi, românii, pentru că este limba în care vorbim și scriem. Călăuza noastră în cunoașterea tainelor limbii române este în primul rând profesorul de limba română. El este și conducătorul nostru spre tărâmul tăinuit al literaturii în care îi cunoaștem pe creatorii clasici ai neamului nostru. Profesorul trebuie să fie autoritar și exigent, fiindcă numai așa vom putea deveni și noi, la rândul nostru, ca moștenitori ai unei limbi și civilizații vechi, izvoare de cunoaștere.
Raul Buzilă și Iulian Cotfas, clasa a VIII-a

Numai citind mult creierul nostru devine un laborator permanent de muncă, imaginație, creație. Profesorul nostru de limba și literatura română pune un accent deosebit pe învățarea corectă a limbii și pe dezvoltarea vocabularului fiecărui elev. Ne explică cu calm și cu răbdare când învățăm lucruri noi. Corectăm fiecare temă, iar când nu știm să facem vreun exercițiu, îl scriem la tablă și-l rezolvăm împreună.
Profesorul ideal de limba română trebuie să aibă calități deosebite. Și profesorul nostru le are.
Cosmin Platon și Sergiu Roșca, clasa a VIII-a

Profesorul meu de română este punctual și exigent ; este și supărător pentru că dă note mici, iar când avem „oră liberă” și am putea să jucăm fotbal vine și ne ia ca să facem română. Poartă tot timpul catalogul la oră, ca să pună absențele…
Cătălin Bot, clasa a VIII-a

Profesorul meu de limba română este bun și înțelegător, vorbește cu calm și blândețe, explică și ne corectează cu răbdare. Când el explică, noi stăm cuminți, atenți și-l ascultăm. Așteaptă de la noi să învățăm, ascultători și responsabili. Nu este suficient să știm bine limba noastră, ci trebuie să o folosim cuviincios.
Valerica Ciubucă și Mihaela Cosnean, clasa a VIII-a

Noi locuim în limba romănă pentru că comunicăm, gîndim și visăm în această limbă.
Limba română este limba latină vorbită în mod neîntrerupt în partea orientală a Imperiului Roman, din momentul pătrunderii limbii latine în provinciile dunărene și până în present. Pentru noi, moștenitorii ei, limba română este o comoară, iar importanța studierii ei în școală este covârșitoare. De aceea atitudinea și felul de a fi ale profesorului care predă această disciplină sunt foarte importante. Ne bucurăm că avem profesori de limba română care ne dăruiesc cu dragoste și blîndețe, în fiecare zi, din prinosul cunoștințelor și al sufletului lor.
Adriana Muscă și Andreea Ciubucă, clasa a VIII-a



CRĂCIUN FERICIT, BINE-AI VENIT!

Ca în fiecare an, ne-am pregătit să întâmpinăm Crăciunul învățând colinde și pregătind câte un brăduț aproape în fiecare sală de clasă, pentru a-l întâmpina pe Moșul cel darnic, după datină.
Înainte de a pleca în vacanță (15 decembrie), în holul școlii, lângă bradul fumos împodobit, grupuri de colidători, între care grupul vocal al școlii, elevii clasei a V-a, elevii clasei a VIII-a, elevii din liceu, am vestit dascălilor noștri și celor prezenți nașterea Mântuitorului.

SFATUL PSIHOLOGULUI

„Dorința omului de a se simți important
este cea mai importantă pentru fire umană”
John Dewey

Oamenii au apreciat puterea cuvintelor pozitive în vieţile lor şi au considerat că există mai multe lucruri valoroase care să insufle viaţă în alţii şi în ei înşişi. Iată trei dintre cele mai importante.

1. Să întrebi şi să dai dovadă de interes
Aceasta este cea mai simplă modalitate de a-i motiva pe ceilalţi, dar, cu toate acestea, este cea mai puţin folosită. Presupune să pui întrebări altei persoane astfel încât să o determini pe aceasta să-şi spună povestea. Lucrul acesta se întâmplă destul de rar, pentru că mult prea des aşteptăm ca persoana cealaltă să ne întrebe şi să se intereseze de noi.
Oamenilor le place să ştie că ei contează, că sunt importanţi şi că altcineva se preocupă de ei.
În cartea sa, ”Secretele Succesului”, Dale Carnegie oferă şase reguli ale unui om cu abilităţi de relaţionare excelente:
- Să devii cu adevărat interesat de oameni;
- Să zâmbeşti;
- Să-ți aduci aminte că numele unei persoane este cel mai dulce şi mai important sunet din lume pentru acea persoană;
- Să știi să asculți. Să-i încurajezi pe alţii să vorbească despre ei înşişi;
- Să vorbeşti astfel încât cuvintele tale să vizeze interesul celuilalt;
- Să faci în aşa fel încât cealaltă persoană să se simtă importantă – şi fă-o cu sinceritate.

2. Să oferi încurajare/ să-i inspiri pe ceilalţi
Cu toţii am învăţat de mici că momentele dificile le depăşim cu ajutorul cuvintelor de încurajare şi susţinere primite de la ceilalţi. Pe lângă faptul că ne fac să trecem peste acel moment, cuvintele potrivite ne intră în suflet şi uneori transmit lucruri care să dureze o viaţă. Cuvintele potrivite rostite la momentul potrivit pot deseori să fie darurile cele mai pozitive, susţinătoare şi de durată pe care le vei oferi vreodată.

3. Să lauzi, să onorezi, să edifici
În fiecare zi avem posibilitatea să venim în întâmpinarea acelei nevoi de bază a oamenilor, aceea de a se simţi importanţi pentru cineva. Putem face complimente, putem să ne exprimăm admiraţia, putem recunoaşte anumite eforturi şi importanţa lor, putem să le spunem oamenilor cât sunt de apreciaţi, putem să-i felicităm, putem să-i onorăm în nenumărate feluri.
Există o legătură strânsă între a fi bun şi a avea o viaţă de calitate. Una dintre căile prin care putem fi buni este să evidenţiem ceea ce este mai bun la ceilalţi, să lăudăm cu sinceritate şi justeţe. O vorbă din bătrâni spune că ”este mai bine să dai decât să primeşti”.
Obiceiul cel mai bun pe care ni l-am putea forma este să căutăm sau să creăm situaţii cu câştig reciproc. Recunoaşterea şi lauda vor produce mereu astfel de rezultate.
Este oare posibil să ne simţim mai bine atunci când ştim că i-am făcut pe alţii să se simtă bine?
”Nu poţi primi un compliment sincer fără a te simţi mai bine…iar la fel de important este că nu poţi face un compliment sincer fără ca tu să te simţi mai bine.” (Zig Ziglar)
Psiholog școlar Dorina Marc

COLECTIVUL DE REDACȚIE:

Adriana Muscă, Andreea Ciubucă, Raul Buzilă, Iulian Cotfas, Sergiu Roșca, Cosmin Platon, Valeria Ciubucă, Mihaela Cosnean, Florin Bot, Teodora Mîndru, Andrei Tompea, Andreea Deac, Costel Morar, Cristian Terpea, Lenuța Urzică, psih. Dorina Marc

Editor și coordinator:
Profesor Doina Dobrean

marți, 3 noiembrie 2009

Sfertul de oră... european, Lycem, anul XIII, nr.3 (51), septembrie-noiembrie, 2009

I. „Sfertul de oră... european”, la Subcetate

În fiecare an, la 26 septembrie, de Ziua europeană a limbilor, se sărbătoreşte bogăţia lingvistică a Europei. Acest eveniment este ocazia oportună pentru a aminti avantajele învăţării limbilor străine:
descoperirea unor culturi noi,
posibilitatea de a căpăta o perspectivă diferită asupra lumii şi de a-i înţelege mai bine pe cei din jur.
Limbile reprezintă punţi de comunicare între popoare şi constituie instrumentele care permit fiecăruia dintre noi să profite din plin de piaţa internă atunci când se află în străinătate fie ca simplu turist, fie în interes profesional.
Prin manifestările anuale din întreaga Europă se face o invitaţie tuturor europenilor, indiferent de vârstă, pentru a descoperi o limbă străină. Într-adevăr, Uniunea Europeană finanţează diferite programe care se adresează publicului de toate vârstele. Astfel, Comenius vizează copiii de vârstă şcolară, Erasmus – studenţii, Leonardo da Vinci – profesioniştii, iar Grundtvig – adulţii în general.
Uniunea Europeană are 27 de ţări membre şi 23 de limbi oficiale. În momentul aderării la Uniune, fiecare ţară stipulează ce limbă sau limbi vrea să fie declarate limbi oficiale ale UE.
Din Comunicatul Comisiei Europene din 2009:
« Comisia sarbatoreste in acest an Ziua europeana a limbilor, 26 septembrie, timp de aproape o saptamana. Evenimentul cel mai important va fi o conferinta privind învatarea limbilor straine din primii ani ai vietii. In afara de aceasta se va inaugura Platforma intreprinderilor pentru multilingvism (…) Se vor organiza, de asemenea, la Bruxelles, activitati multilingve destinate special copiilor. »
Leonard Orban, Comisarul European pentru Multilingvism, a declarat:
„Copiii mici sunt extrem de buni la invatarea limbilor straine si doresc sa invete daca au conditiile necesare. Din punct de vedere stiintific, toate dovezile indică faptul că învăţarea ar trebui să înceapă cât mai curand posibil”.
Pentru elevii şcolii noastre, iubitori ai limbii franceze, propunem cu această ocazie următoarea activitate :„Sfertul de oră... european”, moment bilingv, român-francez. Vor fi citite poezii ale poetului român Lucian Blaga în limba română şi franceză, traducerile aparţinând elevilor noştri.
Profesor Doina Dobrean

Manifestarea a avut loc joi, 1 octombrie 2009, în cabinetul de limba franceză, sub îndrumarea doamnei profesoare Doina Dobrean. Această activitate a fost popularizată din vreme şi, ca atare, ne-am aşteptat ca numărul participanţilor să fie mai mare. Au răspuns invitaţiei doar o parte dintre colegii celor implicaţi în activitate. Au fost citite în original şi în traducere poezii ale poetului Lucian Blaga, câteva din acele poezii cu care elevii şcolii noastre, au participat la Festivalul Internaţional « Lucian Blaga » de la Sebeş, ediţia 2009, la secţiunea traduceri în limba franceză a Concursului « Laudă seminţelor, celor de faţă şi-n veci tuturor », respectiv poeziile :
Vară / L’ Eté - traducere şi lectură Andrei-Şerban Tompea din clasa a XII-a,
Izvorul nopţii / La source de la nuit - traducere şi lectură Teodora Mândru, clasa a XII-a,
Poezia / La Poésie - traducere şi lectură Andra –Diana Popa, clasa a XI-a
Scoica / La coquille – traducere şi lectură Ioana Vaidoş, clasa a X-a.
A consemnat : Andra-Diana Popa

II. Dreptul la eternitate

Ne-am propus ca la acest sfârşit de septembrie al anului 2009 să marcăm şi noi Zilele Patrimoniului European, aici, la Subcetate. 2009 este anul în care dansul popular românesc „Căluşul” a fost acceptat în rândul valorilor imateriale ale patrimoniului UNESCO.
Am plecat de la premisa că satul este loc al statorniciei, al valorilor adevărate şi că dreptul la eternitate îl putem câştiga numai întorcându-ne cât mai des la tradiţiile perpetuate în lumea satelor româneşti şi străduindu-ne să le revitalizăm.
Într-un proiect de colaborare între şcoală, Grupul Şcolar „Miron Cristea”, şi Asociaţia Culturală „Dobreanu”, am organizat în acest scop câteva activităţi interesante:
în primul rând, grupuri de elevi au vizitat colecţia particulară a doamnei profesoare Doina Dobreanu, o colecţie de artă românească tradiţională, intitulată „Casa cu amintiri”, reprezentativă pentru zona noastră etnografică;
coordonaţi de domnişoara profesoară Mădălina Cozma, elevii claselor V-VIII au participat la concursul de desene cu tema: „Din patrimoniul românesc: costumul popular tradiţional”;
cele mai reuşite desene au foste expuse în holul liceului, apoi au fost evaluate şi premiate.
Câteva păreri ale participanţilor la aceste activităţi, fotografiile, ca şi desenele elevilor prezente în expoziţie sunt dovezi ale reuşitei acestui şir de activităţi.
Adriana Muscă, clasa a VIII-a

Rezultatele concursului de desene
cu tema:
„Din patrimoniul românesc: costumul popular tradiţional,
pe următoarele secţiuni:
Reprezentarea autentică a portului popular din zona etnografică a Topliţei:
• Locul I: Ana-Alexandra Dobrean, clasa a V-a
• Locul al II-lea: Ioana – Mădălina Ţepeluş, clasa a V-a
• Locul al III-lea: Adriana Muscă, clasa a VIII-a

Reprezentarea costumului popular femeiesc:
• Locul I: Roxana Cotfas, clasa a VII-a
• Locul al II-lea: Bianca Urzică, clasa a VII-a

Reprezentarea costumului popular bărbătesc:
• Locul I: Vlad Tompea, clasa a V-a
• Locul al II-lea: Marian Ciubucă, clasa a VI-a

Reprezentarea unor elemente distincte ale portului popular românesc, color:
• Locul I: Denisa – Teodora Popa, clasa a VII-a – „Traista”
• Locul al II-lea: Andreea Hanga, clasa a VI-a

Reprezentarea unor elemente distincte ale portului popular românesc, în creion negru:
• Locul I: Roxana Cotfas, clasa a VII-a – „Catrinţa”

Reprezentarea unor motive ornamentale ale portului popular românesc:
• Locul I: Răzvan Doţi, clasa a V-a
• Locul al II-lea: Bianca Urzică, clasa a V-a

Reprezentarea bogăţiei ornamentale a cămăşii femeieşti:
• Locul I: Marina Moldovan, clasa a VII-a
• Locul al II-lea: Marian Lung, clasa a V-a

Reprezentarea sincretică a portului şi a dansului popular românesc:
• Locul I: Mădălin Cotfas, clasa a V-a - „Ţărăneşte”

(Comisia de jurizare: Dir. Ioan Cutlac, prof. Mădălina Căzma, prof. Doina Dobrean)


Opinii ale vizitatorilor expoziţiei de desene:

„A sărbători în şcoala noastră în acest fel Zilele Patrimoniului European este o iniţiativă lăudabilă. Ideea de a propune elevilor ca temă reprezentarea prin desen a portului nostru popular, apoi expunerea atâtor desene ale colegilor noştri mai mici, din clasele de gimnaziu, incită la meditaţie. Mulţimea desenelor prezente în expoziţie dovedeşte disponibilitatea copiilor, a tinerilor de a răspunde la această provocare. Este o modalitate simplă de a menţine vie legătura cu tradiţiile noastre, de a învăţa să le preţuim aşa cum se cuvine, de a ne bucura de zestrea spirituală şi creatoare moştenită de la moşii şi strămoşii noştri.
Ceea ce ne impresionează este, pe lângă mulţimea participanţilor la concurs, şi diversitatea reprezentărilor, a manierelor de abordare: unii au imortalizat ţăranii participând la horele din sat, îmbrăcaţi în portul tradiţional, alţii obiectele componente ale portului românesc – năframa, cămaşa, brâul, prigitoarea, şurţurile, iţarii, opincile, traista, căciula -, scoţând în evidenţă câmpurile ornamentale, cromatica specifică, prezenţa culorilor tricolorului românesc.
Remarcabile ni se par desenele elevilor Adriana Muscă, Mădălin Cotfas, Denisa Popa.
Ar trebui să mai organizăm astfel de activităţi prin care atenţia noastră, a celor tineri, să fie îndreptată spre autenticitatea şi frumuseţea tradiţiilor noastre. Numai prin educaţie permanentă, conştientă şi convingătoare, făcută cu dragoste şi dăruire, vom învăţa să ni le asumăm ca parte componentă a individualităţii noastre etnice, vom învăţa să ne mândrim cu istoria, cu portul, cu limba şi cu tradiţiile noastre, vom învăţa să fim mândri că suntem români.”
Alexandra Chindea şi Mădălina-Adriana Teslovan, clasa a X-a

„Casa cu amintiri”. Din Cartea de Onoare
28 septembrie 2009



„Am rămas profund impresionată de tot ceea ce am văzut în „Casa cu amintiri”. Colecţia doamnei profesoare Doina Dobreanu este foarte frumoasă. Colţul dedicat familiei are un loc aparte. Mi-am dat seama văzând aceste exponate că trebuie mai mult reconsiderată tradiţia şi că lucrurile acestea care ne reprezintă trebuie apreciate la adevărata lor valoare.”
Adina Bordea, clasa a XII-a
„Pe mine m-au impresionat atât colecţia de cămăşi tradiţionale, cât şi albumul de familie care mi-a creat o profundă stare de melancolie. Acel colţ al amintirilor este foarte frumos şi special deoarece păstrează vie amintirea unor momente din viaţa familiei.”
Teodora Mîndru, clasa a XII-a
„Am rămas profund impresionat de colecţia doamnei profesoare, de ideea de a conserva lucruri care să ne amintească de trecut, de înaintaşi. Toţi ar trebui să fim mândri de această moştenire preţioasă lăsată de generaţiile trecute, de tradiţiile noastre.
Astăzi cei mai mulţi tineri se simt ruşinaţi să îmbrace costumul popular. Eu cred că hainele populare, lucrate cu meşteşug şi cu simţ al frumosului, ar trebui nu doar păstrate la loc de cinste, dar şi îmbrăcate în diverse ocazii, cu mândrie şi cu dragoste.”
Cătălin Hârlav, clasa a XII-lea
„Când soarele se ascundea după crestele înalte ale munţilor ce înconjoară micul nostru sat, am călcat şi eu cu paşi firavi pragul casei „fermecate”…
Ce poate fi mai frumos decât să te laşi învăluită de vraja trecutului!? Ştim cu toţii că vremurile nu au fost deloc uşoare pentru strămoşii noştri, cu multe griji şi nevoi, dar, cu încredere în Dumnezeu şi în ei înşişi, le-au depăşit cu demnitate. Noi, urmaşii lor, trebuie să nu-i uităm. Cultivând limba română, învăţând-o, folosind-o corect şi cuviincios, păstrând portul popular şi tradiţiile moştenite, le cinstim memoria, dar ne cinstim şi pe noi.
Obiectele din „Casa cu amintiri” ne vorbesc despre vremuri trecute, despre bucuria de viaţă, despre hărnicia şi dragostea pentru frumos ale strămoşilor noştri. Ideea de a le colecţiona, de a le salva de la pieire, vine, cred eu din dragostea pentru cei care au trăit cândva în această aşezare de munte de pe Valea Mureşului, vine din dragostea pentru tradiţii, pentru însăşi fiinţa noastră naţională. Doamna profesoară, vă felicit, vă susţin şi vă sunt alături.
Cu respect pentru munca dumneavoastră jertfelnică, Adiana Muscă din clasa a VIII-a”
„De când am început să înţeleg ce se întâmplă în jurul meu am amintiri legate de lucrurile pe care cu pricepere şi hărnicie le ţeseau şi coseau mama şi bunicele mele. Nu era iarna în care să lipsească stativele din casa noastră. Tocmai din această cauză eu cred că nu voi putea vreodată să mă lipsesc totalmente de aceste comori.
Casa cu amintiri a doamnei profesoare Doina Dobreanu încălzeşte şi luminează sufletul celui care pătrunde înăuntru, căci obiecte ca cele colecţionate reprezintă o componentă importantă a istoriei localităţii noastre. Strădania dumneaei este demnă de a fi luată în seamă: prin aceste fărâme de artă populară şi frumuseţe, receptăm un mesaj, un îndemn nerostit de a aprecia, iubi şi respecta tot ceea ce ţine de tradiţie, salvând-o în acest fel de neuitare.
Daniela Cotfas, bibliotecar şcolar



Cercul de dans popular

„Să nu ne uităm rădăcinile!”, ne îndeamnă bătrânii satului. Adevărul este că portul, cântecul şi jocul popular sunt izvoare nesecate de puritate, frumuseţe, inspiraţie, un tezaur care trebuie apreciat la adevărata lui valoare şi păstrat cu sfinţenie. Folclorul din străbuni reprezintă cu certitudine cartea de vizită a poporului nostru.
Înfiinţarea unui cerc de dans popular în şcoala noastră, la iniţiativa conducerii acestei instituţii şi cu concursul domnului instructor Florin Jurcan de la Ansamblul profesionist „Rapsozii Călimanilor” din Topliţa, este o încercare de a trezi curiozitatea, interesul şi dragostea copiilor şi tinerilor pentru folclor, pentru cultura populară.
Mulţi au venit, puţini au rămas… În cele din urmă, câteva fete am reuşit să punem în scenă un dans popular, cu multă osteneală, atenţie, meticulozitate şi perseverenţă. Este vorba despre un dans de fete, jocul fetelor de la Crihalma, de pe Târnave, o replică a dansului fecioresc. Emoţiile spectacolului au fost mari, dar aplauzele şi felicitările ne fac să credem că am reuşit să contribuim cu ceva şi noi la atmosfera spectacolului organizat la Sărbătoarea localităţii noastre, la 26 octombrie a.c., dar mai ales să-i bucurăm pe iubitorii de frumos, de artă populară autentică.
Dorim să învăţăm şi să punem în scenă şi dansuri populare mixte, de perechi, dar pentru acest lucru avem nevoie şi de băieţi! Sper ca în viitor, formaţia noastră de dansuri populare, de ce nu şi clasice, să fie prezentă pe scenă nu doar la toate serbările şcolare, ci şi la festivalurile organizate în zona noastră.
Elena-Loredana Ciubucă




III. Activităţi distractive

Balul Bobocilor

Anul acesta, fiind în clasa a XII-a, am avut ocazia, unică, şi totodată plăcerea de a organiza „Balul bobocilor”, pentru colegii noştri din clasa a IX-a. Am încercat să facem în aşa fel încât totul să iasă cât mai bine şi pentru onoarea noastră, dar şi pentru ei, pentru a se simţi bine şi pentru a trăi momente de neuitat.
La organizarea balului au participat aproape toţi elevii din clasă, fiecare asumându-şi responsabilităţi şi implicându-se cu drag. Am constituit un fond financiar pentru cadourile câştigătorilor şi pentru pavoazarea sălii mari a Căminului Cultural.
Ne-a bucurat faptul că şi bobocii, animaţi de dorinţa distracţiei, s-au înscris în număr mare pentru competiţie, încrezători că vor face faţă cu brio probelor surpriză pregătite de noi. Eu cred că fiecare probă a avut ceva spectaculos şi că toţi cei prezenţi – organizatori, concurenţi, juriul, publicul - s-au simţit bine.
Am avut plăcerea să fac parte din juriu; din punctul meu de vedere evaluarea a fost foarte corectă. Câştigătorii din acest an au fost Oana Suciu – Miss Boboc şi Sergiu Zămonea – Mister Boboc.
După concurs, toţi participanţii s-au avântat la dans, în ritmul trepidant al muzicii de discotecă.
Andreea Deac

Balul bobocilor este cel mai aşteptat eveniment al fiecărui început de an şcolar. Totul a fost pregătit cu minuţiozitate din timp, probele de concurs, pavoazarea sălii Căminului Cultural, cu baloane, flori şi hârtie colorată. Au fost propuse concurenţilor mai multe probe: de dans, karaoke, precum şi o probă mai specială, în care concurenţii trebuiau să scoată cu gura, mere, dintr-o găleată plină cu apă. Cea mai reuşită probă mi s-a părut a fi cea de karaoke, la care toată lumea a râs copios.
Publicul a fost minunat, susţinându-şi favoriţii la fiecare probă, indiferent de evoluţia bună sau mai puţin bună a lor.
După terminarea concursului, toţi elevii au fost invitaţi să rămână la discotecă. Toată lumea s-a distrat frumos, civilizat, fără incidente nedorite. La final am fi dorit să continuăm petrecerea până dimineaţa, dar, ca întotdeauna, momentele frumoase trec prea repede.
Andrei- Şerban Tompea

Noi, bobocii clasei a IX-a, am aşteptat cu mari emoţii acest eveniment. Probele au fost nostime, ambianţa plăcută. Pe scenă, sub privirile atente ale publicului, tremuri şi simţi cum obrajii iau foc, chiar dacă nu faci nimic.
M-am simţit în al nouălea cer când numele meu a fost asociat cu cel de „Miss Boboc 2009”. Menţionez şi pe ceilalţi colegi ai mei premiaţi în acest concurs: Sergiu Zămonea – Mister Boboc, Andreea Mîndru şi Adrian Bordea – Miss şi Mister Eleganţă, Bianca Hurubă şi Andrei Roşca – Premiul de popularitate.
Mulţumim tuturor celor care s-au implicat în organizarea acestei seri minunate.
Oana-Lavinia Suciu

Balul boboceilor


Un proverb românesc spune că „apa trece, pietrele rămân”. La fel se întâmplă şi cu scurgerea timpului: timpul trece, dar amintirile rămân.
Va fi minunat să ne reamintim peste ani şi ani de zile de perioada de şcoală.
Noi, elevii clasei a VIII-a, am organizat în data de 16 octombrie primul „bal al boboceilor”, pentru elevii primei clase de gimnaziu. Am pornit la realizarea acestui mic spectacol de la nişte gânduri: de ce nu şi pentru clasa a V-a? De ce nu şi noi?
Ştim cu toţii cât este de grea adaptarea în clasa a V-a, din cauza schimbărilor de tot felul: mai mulţi profesori, materii noi, multe şi grele, sistem nou de notare. Ne-am gândit să oferim şcolarilor din clasa a V-a nişte momente în care să uite de tot ce este greu şi să se relaxeze, să tragă adânc aer în piept şi să arate cine sunt şi ce pot face, în afară de teme, exerciţii…
Invitaţi pe scena Căminului Cultural din localitate, în faţa unui public numeros - elevi, profesori şi părinţi – boboceii au trecut curajoşi prin câteva probe, ca la orice concurs serios. Câştigătorii au fost desemnaţi de către juriu, dar şi de public, apoi au fost premiaţi de către organizatori: Miss Bobocel – Ana –Alexandra Dobrean, Mister Bobocel – Vlad Tompea, Miss popularitate – Andreea- Lavinia Bot, Mister popularitate – Armando Cotfas.
Toţi concurenţii s-au descurcat minunat şi au primit, la final, câte o diplomă pentru participare.
Am dori ca această activitate iniţiată de noi să devină în anii următori o tradiţie în şcoala noastră.
Adriana Muscă



IV. Din compunerile elevilor clasei a V-a

Zile de neuitat ale vacanţei de vară

E toamnă iar. Vacanţa a trecut de parcă nici nu ar fi fost. Au rămas doar amintirile…
Acum, după primele săptămâni de şcoală, amintirile vacanţei îmi revin în minte, răsfoind albumul de familie: imagini frumos colorate, aşezate în ordinea petrecerii evenimentelor. De fiecare fotografie se leagă o poveste…
Îmi amintesc cu drag de pregătirea bagajelor şi de excursia prilejuită de sejurul nostru pe Malul Mării Negre. Drumul lung până la mare şi căldura dogoritoare nu au reuşit să-mi strice buna dispoziţie şi dorinţa de a vedea lucruri noi.
Vulcanii noroioşi par în album o lume nepământeană. Noroiul uscat, bulbucind pe alocuri, tufele uscate dau impresia că te afli într-un loc straniu. Aveam impresia că mă aflu pe o altă planetă.
De neuitat rămân trecerea Dunării cu bacul, marea cu nisipul auriu şi cu valurile înspumate. Ce frumos înotam şi ce fericită eram cu ai mei! Dar după şapte zile de sejur pe malul mării, am făcut cale întoarsă, prilej pentru o altă experienţă deosebită: călătoria pe Autostrada Soarelui, trecerea peste Munţii Făgăraş, pe şoseaua Transfăgărăşeană. Îmi revin în minte imagini ale acestor munţi impresionanţi, ce păreau nişte ziduri enorme de cetate. Când am ajuns în vârful muntelui, la Lacul Bâlea, am avut impresia, pentru o clipă, că mă aflu deasupra norilor. Era o linişte deplină acolo! Priveliştile minunate din jur m-au făcut să uit de răul de maşină.
Alte fotografii îmi amintesc de Mănăstirea Argeşului, de Sibiu, de Mediaş… Dar toate acestea au rămas în urmă, sunt nişte amintiri frumoase care, în zilele ceţoase şi triste ale toamnei, îmi readuc în suflet bucuria şi seninătatea zilelor de vacanţă.
Ana-Alexandra Dobreanu

În Italia

În vacanţa mare am fost în Italia, în vizită la mătuşa mea Lenuţa.
Am călătorit cu avionul, timp de două ore, de la Cluj-Napoca şi până la Roma, apoi cu maşina, timp de cinci ore, de la Roma şi până la Sangineto, în sudul Italiei.
De pe balconul casei în care locuieşte mătuşa mea se vede marea. A fost o surpriză minunată! În ziua următoare, mătuşa ne-a arătat oraşul, castelul foarte vechi şi alte lucruri deosebite.
În fiecare zi am mers pe malul mării, să facem plajă şi baie. Apa era curată şi neaşteptat de caldă, aşa că puteam să ne bălăcim în voie.
Cele două săptămâni de vacanţă la Sangineto au trecut mult prea repede. A fost o vacanţă de vis!
Bianca - Andreea Dobrean

S-a dus vara!

Zilele călduroase ale verii devin tot mai scurte, pe măsură ce toamna se apropie. Dimineţile ceţoase de septembrie ne amintesc începerea unui nou an şcolar.
Şi cum şcoala a început, nu ne mai putem juca până la lăsarea întunericului, căci trebuie să ne punem pe învăţat. Mă bucur că a început şcoala! Mă bucur pentru că în acest an şcolar voi învăţa lucruri noi, interesante, că vom parcurge materii noi şi nu în ultimul rând mă bucură reîntâlnirea colegilor de clasă.
Cu toate acestea, nu pot da uitării zilele minunate ale verii petrecute la joacă cu prietenii mei, unii colegi apropiaţi şi vecini. Am experimentat jocuri din copilăria părinţilor mei şi am fost peste măsură de încântaţi. De neuitat rămâne şi scăldatul în Mureş din zilele toride. Ne vom aminti cu plăcere de aceste experienţe ale vacanţei, la fel ca şi Nică din Amintirile lui Creangă.
Toate acestea se vor repeta an de an şi eu voi mai scrie compuneri pe această temă, din ce în ce mai bogate, cu amintiri plăcute din zilele de vară lăsate în urmă.
Vlad Tompea

Toamna, la Subcetate

E toamnă. Bruma s-a lăsat pretutindeni, prin grădini, peste dealuri şi poieni. Iarba, florile şi frunzele copacilor s-au veştejit, iar vântul care şuieră printre ramuri, smulge frunzele copacilor şi le poartă pe aripele sale. Soarele se ascunde tot mai des după norii mari, cenuşii, care se adună peste sat.
Ţăranii îşi strâng roadele muncii lor de pe câmp, iar seara îi vezi pe uliţele satului îndreptându-se spre casele lor cu carele pline de bucate.
Pe dealurile ce înconjoară satul se văd turme de oi abia coborâte de pe înălţimile munţilor, unde şi-au petrecut vara. Se aud în liniştea serii sunete de clopote, lătrat de câini şi ciobanii fluierând. Fumuri plăpânde se înalţă din coşurile caselor. Încet, încet, satul încremeneşte, cufundat în marea de întuneric a nopţii.
Bianca Urzică

Toamna, la vie

Într-o zi frumoasă din această toamnă, ca în fiecare an, am participat la culesul viei, într-unul din satele bistriţene.
Ne-am sculat dis-de-dimineaţă, ne-am încărcat merindele şi butoaiele în căruţe şi am plecat spre vie. Locul este superb, înconjurat de nuci seculari şi meri în care fructele dolofane se răsfăţau încă la căldura razelor aurii ale soarelui generos al toamnei. Priveliştea cu coloritul specific acestui anotimp încântă privirea, dar bucuria este deplină numai după ce respiri aerul plin de miresmele îmbătătoare ale viei şi după ce savurezi gustul dulce-acrişor al strugurilor.
Am adunat strugurii în coşuri de nuiele pe care bărbaţii le cărau şi le răsturnau în butoaie. Întorşi seara acasă, am zdrobit şi stors strugurii până noaptea târziu.
Această zi , petrecută la culesul viei, a fost una din cele mai frumoase din această toamnă şi, la fel ca şi celelalte de acelaşi fel, îmi trezeşte amintiri de neuitat.
Marian Lung

Toamna, la fereastra casei

Este toamnă, o zi friguroasă şi tristă.
Stau la fereastră, cu gândul la zilele calde şi însorite ale verii. Se aude şuierul vântului cuibărit în hornul casei, văd freamătul copacilor din care vântul smulge frunze îngălbenite. Totul pare pustiu: lunca, dealurile până la linia îndepărtată a orizontului. Păsările călătoare au plecat de mult; doar ciorile, corbii şi vrăbiile rămân cu noi.
Bunicul aduce lemne de fag ca să mai înteţească focul…
Şi totuşi, toamna este anotimpul care ne bucură cel mai mult cu rodnicia bogată a pământului!
Mădălin Cotfas

Magia pădurii, toamna

Într-o după-amiază, dezmierdată de vântul plăpând al toamnei, mă plimb agale pe poteca pădurii din apropiere, împodobită cu frunze ruginii. Eram curioasă să văd dacă magia pădurii care mă încântase în astă vară a rămas aceeaşi.
Acum pădurea este pustie şi pare tristă. I-au rămas doar vântul şi frigul, vântul care îşi face simţită permanent prezenţa, ca un stăpân atotputernic, înfricoşător şi frigul care face ca vieţuitoarele pădurii să se ascundă zgribulite prin locuri tainice, doar de ele ştiute.
Vântul aduce de departe glasuri disperate de cerbi şi ridică în scurte vârtejuri frunzele ude ce acoperă pământul. O ploaie măruntă pălmuieşte cu picături dese trunchiurile şi ramurile golaşe, pământii ale copacilor.
Răcoarea serii se lasă încet şi noaptea se aşterne peste pământul mohorât. Crengile întortocheate ale copacilor par trupuri ale unor fiinţe miraculoase din poveşti.
Sub umbrela protectoare, fără a mai privi în dreapta sau în stânga, grăbesc paşii spre casă. Pădurea mă înfricoşează…
Mădălina-Ioana Ţepeluş

Septembrie

Este o zi frumoasă de toamnă. Poate prea frumoasă pentru un sfârşit de septembrie. Mă bucur din plin de frumuseţea ei parcurgând drumul spre bunicii mei.
Acum cerul este senin, dar în curând se va acoperi de nori groşi care vor aduce ploile reci de toamnă. Bruma veştejise frunzele copacilor, iarba şi florile. Frunzele copacilor – aurii, ruginii, roşcate şi maronii – se desprind din copaci şi cad într-un somn adânc. Arborii, rămaşi fără straiele lor împărăteşti, par trişti. Doar merele, aşteptând să fie culese, roşesc sub sărutul soarelui de toamnă. Pâlcuri de păsări migratoare străbat văzduhul ca nişte săgeţi. Furnicile harnice se grăbesc spre muşuroaiele lor cu saci grei de provizii pentru iarnă.
Toamna, cu culorile ei, este superbă! Şi totuşi prefer anotimpul vara, care, din păcate, a trecut ca lumina unei stele căzătoare.
Răzvan-Andrei Doţi


V. Sfântul Dumitru, izvorâtorul de mir,
protectorul spiritual al localității noastre

Ziua de 26 octombrie a fost pentru noi, locuitorii comunei Subcetate una specială deoarece în această zi de praznic creştin Subcetatea este în sărbătoare. Foarte mulţi elevi ai şcolii am participat la hramul bisericii „Sfântul Dumitru”, apoi la spectacolul artistic de la Căminul Cultural.
Fac parte din grupul de fete care, sub conducerea doamnei învăţătoare Ileana Todor, am învăţat nişte pricesne cu scopul de a le cânta în biserică cu această ocazie. Am cântat aceste pricesne şi am primit, la sfârşit, o dată cu binecuvântarea Arhiepiscopului Ioan, şi câte o iconiţă care îl reprezintă pe Sfântul Dumitru.
Cât am stat în biserică am simţit o stare de bine, de uşurare, de linişte sufletească desăvârşită şi, uitându-mă în jur, am observat seninătatea chipurilor celor prezenţi la liturghie, uniţi în rugăciunea către Dumnezeu.
După-amiaza m-am integrat în atmosfera de cântec, joc şi voie bună de la Căminul Cultural, creată de Ansamblul folcloric „Rapsodia Călimanilor” din Topliţa.
Felicitări grupului de fete de la şcoala noastră care au deschis spectacolul, dansând Fecioreasca fetelor de pe Târnave!
Oana- Lavinia Suciu

Colectivul de redacţie


Diana Popa, Adriana Muscă, Alexandra Chindea, Mădălina Teslovan, Adina Bordea, Cătălin Hârlav, Teodora Mândru, Andrei-Şerban Tompea,
Andreea Deac, Ana-Alexandra Dobrean, Bianca-Andreea Dobrean, Bianca Urzică, Marian Lung, Vlad Tompea, Oana-Lavinia Suciu,
Răzvan-Andrei Doţi, Elena Ciubucă

Profesor coordonator: Doina Dobreanu

duminică, 10 mai 2009

Concursuri, olimpiade, Laudă semințelor (En), Ecologie, Proiecteducațional - Lycem, nr. 2 (50), aprilie-mai, anul XIII



EDITORIAL:
- Revista Lyceum, la numãrul 50!


În anul 1996, un grup de elevi inimoşi ai liceului nostru mi-au cerut sprijinul pentru a scoate o revistă şcolară. Am realizat-o doar sub formă de foi volante A4, foarte greu atunci de tehnoredactat şi multiplicat deoarece şcoala nu dispunea de aparatura necesară.
Revistei redactate de liceeni şi pentru liceeni i s-a dat numele „Lyceum”, cu subtitlul „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”.
În articolul-program „Către cititori”, publicat în primul număr, se exprima preferinţa pentru o revistă de tip caleidoscopic, oglindind cu fidelitate specificul şcolii noastre, situată în ambianţa unei localităţi rurale din nordul judeţului Harghita.
În anul 2006, la împlinirea a 10 ani de activitate, au văzut lumina tiparului o bună parte din materialele publicate sub formă de foi volante în acest interval de timp de către cei peste o sută de colaboratori.
Cărticica „Din viaţa şcolii noastre. Consemnări, interviuri, opinii şi creaţii ale elevilor publicate în revista şcolară în deceniul 1996-2006. Coordonator: profesor Doina Dobreanu” conservă o mulţime de amintiri, crâmpeie alese de gând şi suflet ale elevilor care au învăţat la Grupul Şcolar „Miron Cristea” din Subcetate. Problematica abordată a fost variată: curriculum şcolar, olimpiadele şcolare, proiecte de parteneriat şcolar, impresii de călătorie, activităţile culturale, sportive şi distractive din şcoală, zilele şcolii, tradiţiile localităţii, interviuri, dezbateri, poezii şi proze.
Deşi iniţial revista a fost realizată doar de liceeni, în prezent găsim printre colaboratori şi elevi din clasele primare sau gimnaziale care fac parte din grupul şcolar al localităţii noastre.
Ultimele 10 numere ale publicaţiei noastre, începând din 15 ianuarie 2008, pot fi citite pe internet, pe http://www.revistalycem.blogspot/, blog unde sunt înserate şi multe fotografii care ilustrează activităţile şcolare pe care elevii le prezintă în publicaţia lor.
Citeam dăunăzi un comentariu pe marginea revistei publicat pe blog de Cristian Dimofte:
„Sunt mândru să văd că respectiva "foaie" s-a modernizat şi se scrie şi electronic. Sunt mândru de voi, cei care faceti posibilă apariţia, din când în când, a acestei "reviste" prin micile şi interesantele articole pe care le scrieţi. Sunt mândru că şi eu am fost cândva ca voi, mic redactor la aceasta "revistă". Felicitări celor care fac acest proiect încă să meargă, în special doamnei profesoare Doiniţa Dobrean, şi felicitări vouă, mici redactori ai articolelor care fac o "revistă" mică să fie ceea ce s-a dorit a fi: "Foaie pentru minte, inimă şi literatură a elevilor...".Revista a ajuns la numărul 50, iar eu, coordonatorul fidel al unui colectiv de redactori mereu în schimbare, sunt în prag de pensionare…
Îndemnul pe care îl adresez elevilor şcolii noastre este să continue frumoasa tradiţie cu curaj şi cu încredere în forţele lor şi în dăruirea profesorilor care îi pot sprijini cu dragoste.
Cuvântul scris şi tipãrit are menirea de a lega generaţiile şi de a ne îmbogãţi viaţa noastrã spiritualã. Prof. Doina Dobrean
CURRICULUM ŞCOLAR:

- Ora de dirigenţie la clasa a VIII-a cu tema: “Consecinţele nocive ale alcoolului, tutunului şi cafelei”
Ora de dirigenţie despre consecinţele nefaste ale consumului de alcool, tutun şi cafea a fost frumoasă, interesantă şi educativă. Eu cred că ne-a ajutat foarte mult pe toţi elevii clasei, acum la vârsta adolescenţei şi a tentaţiilor de tot felul. De ce tinerii încep să fumeze şi să consume alcool şi cafea, ne întrebăm. Unii o fac din curiozitate, iar alţii ca să pară mai maturi, dar sânt situaţii în care copiii deprind aceste lucruri chiar în familiile lor.
În viaţa reală ar trebui să se întâmple la fel ca în sceneta interpretată de colegii mei la ora de dirigenţie: alcoolul şi tutunul să fie nu doar acuzaţi şi judecaţi în instanţă, ci definitiv alungaţi din viaţa noastră. E bine să cunoaştem riscurile pe care ni le asumăm în cazul consumului de alcool, tutun şi cafea.
Eu sunt hotărâtă să nu-i primescniciodată în viaţa mea deoarece iubesc viaţa şi cred că pot fi fericită şi în alt fel. Elena Savu
Mi-a plăcut această oră de dirigenţie şi mai ales faptul că eu am interpretat rolul procurorului în procesul intentat unor droguri care dăunează grav organismului uman. Am rămas convinşi că ele ne fac numai rău şi că ne provoacă diverse boli necruţătoare, unori ireversibile.
Eu aş dori ca să abordăm în mod asemănător şi alte teme precum: invidia, cearta şi bătaia, care ne provoacă multă suferinţă sufletească. Andrei Roşca
În ora de dorigenţie am discutat despre factorii care afectează cel mai mult sănătatea noastră: tutunul, alcoolul şi cafeaua. Am discutat şi despre un caz în care un copil de vârsta noastră, consumând alcool în cantitate mare, a fost privit cu îngăduinţă şi indiferenţă de prietenii lui, parcă curioşi să vadă care va fi dewnodământul. El s-a simţit rău, iar prietenii s-au distrat pe seama lui. Eu, în locul lui, m-aş fi simţit îngrozitor din mai multe motive: Pentru că mi-am dezamăgit părinţii care au încredere în mine, pentru că aceia pe care i-am crezut prieteni nu sunt prieteni adevăraţi, pentru că o perioadă de timp îmi va fi ruşine de mine şi de fapta mea şi pentru că poate o vreme voi fi arătat şi cu degetul şi ocolit.
Pentru a evita aceste situaţii, trebuie să îţi alegi prietenii cu mare grijă, după preocupări şi pasiuni comune. Bianca-Maria Hurubă
Am interpretat în scenetă rolul alcoolului adus pe banca acuzării. Ne-am şi distrat interpretând sceneta, dar am învăţat multe lucruri noi, care ne-au pus pe gânduri, aflând câte victime face anual consumul necumpătat de droguri precum alcoolul, tutunul şi cafeaua. Oana Suciu
Cum distrug tutunul, alcoolul şi cafeaua organismul, cum şi de ce devin unii dependenţi de aceste droguri, cum poate un om să se ajute pe el însuşi prin a stopa consumul de droguri pentru a evita dependenţa de le au fost doar câteva din întrebările la care am căutat şi găsit răspuns în această oră de dirigenţie. Am discutat aprins problema, iar unii dintre colegi şi-au mărturisit cu sinceritate propriile lor experienţe şi felul în care au reuşit, din proprie iniţiativă, să renunţe la consum. Cred că toţi am rămas convinşi că cel mai important lucru este să ne păstrăm propria sănătate şi a celor din jur, evitând consumul de droguri. Aurelian Dragomir

ACTIVITÃŢI ECOLOGICE

- Sã iubim natura!


Începând din anul 1970, când milioane de americani au manifestat în favoarea unui mediu natural mai sănătos, ziua de 22 aprilie este recunoscută pe plan mondial a fi Ziua pământului, ca o expresie comună, ca o dorinţă publică de a construi o societate stabilă.
Multe comunităţi şi grupuri aleg sa organizeze activităţi legate de mediul înconjurător, pe perioada denumită Săptămâna Pământului, adică în săptămâna de dinaintea Zilei Pământului sau chiar în Luna Pământului (toata luna aprilie).
Pe întreg globul, pe data de 22 aprilie, se organizează acţiuni de ecologizare, plantări de copaci, excursii în natură, concursuri cu teme de mediu, activităţi legate de menţinerea unui mediu curat. Toate aceste manifestări au scopul de a educa şi mobiliza oamenii din întreaga lume pentru a proteja mediul înconjurător, de a inspira necesitatea de a acţiona, la nivel personal, comunitar, naţional şi internaţional.
Pentru noi, creştinii ortodocşi şi greco-catolici, sărbătoarea aceasta, a Pământului, premerge sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, sărbătoare cunoscută şi sub numele de Sângeorz, care anunţă începutul verii pastorale. Nişte corespondenţe există, cu certitudine, între Sărbătoarea de Sângeorz şi Ziua pământului. Cele mai multe obiceiuri împământenite în zona noastră etnografică legate de Sângeorz şi de alte sărbători ale Primăverii, ca Paştele şi Armindeni, au fost abandonate în timp, dar importanţa acestor sărbători în spiritualitatea noastră tradiţională ne obligă să amintim câteva dintre practicile şi obiceiurile de odinioară: aşezarea unor ramuri înmugurite, în special de salcie, înfipte în glii înverzite, la intrările în gospodării cu scop protector împotriva forţelor răului, atât la Sângeorz, cât şi la Armindeni, apoi focul purificator aprins în fiecare gospodărie în Joia Mare.
În localitatea noastră, în special la şcoala noastră s-au iniţiat în luna aprilie 2009 mai multe activităţi cu scop educativ, la care au participat mulţi elevi şi multe cadre didactice:
- 10 aprilie 2009: campanie de ecologizare în toată comuna, curăţirea, amenajarea spaţiilor verzi şi a rondurilor din incinta curţii şcolare;
- 22 aprilie, de Ziua Pământului: s-a făcut o plimbare pe biciclete, condusă de prof. Daniela Dobrean;
- 24 aprilie: elevii claselor V-VIII, conduşi de prof. Elena Cotfas, Daniela Dobrean şi Doina Dobrean, au participat la o lecţie în aer liber, în care au învăţat să conştientizeze protejarea florei sălbatice, a plantelor ocrotite prin lege, aşa cum este şi laleaua sălbatică, tot mai rar întâlnită în Poiana Mureşului din comuna noastră.
Trebuie să ne unim în a construi o lume sănătoasă, curată şi diversă pentru generaţiile ce vor urma. Dacă nu avem grijă de viitor, de vieţile urmaşilor noştri, ceea ce avem şi ne bucură azi se vor putea vedea doar în cărţi şi în muzee şi se va învăţa despre ele numai la orele de istorie.
Prof. Doina Dobrean


STIMAŢI CONSĂTENI!

VĂ RUGĂM SĂ VĂ ALĂTURATI ACŢIUNII DE CURĂŢENIE A LOCALITĂŢII NOASTRE, INIŢIATĂ CU OCAZIA ÎNTÂMPINĂRII SĂRBĂTORILOR DE PRIMĂVARĂ.
CURĂŢENIA ÎNSEAMNĂ SĂNĂTATE!
VREM SĂ TRĂIM ÎNTR-O LOCALITATE CURATĂ, EUROPEANĂ!
VREM SA ASTEPTAM FLORIILE SI PASTELE ÎNTR-O ATMOSFERĂ DE CURĂŢENIE, DRAGOSTE, RESPECT FAŢA DE NOI ÎNŞINE ŞI FAŢĂ DE TOT CEEA CE NE ÎNCONJOARĂ!
FIŢI ALĂTURI DE NOI!
STOP POLUĂRII!
STOP DEŞEURILOR ARUNCATE PRETUTINDENI!
Acesta a fost mesajul pe care elevii şi şi cadrele didactice de la Grupul Şcolar „Miron Cristea”- Subcetate l-au difuzat pretutindeni în localitate, cu ocazia campaniei de curăţenie iniţiată în data de 10 aprilie 2009.

Au fost adunaţi zeci de saci cu murdării, cu deşeri de tot felul, în primul rând din mase plastice. Sperăm ca iniţiativa noastră să-i mobilizeze pe toţi cetăţenii din localitatea noastră.


CONCURSURI ŞCOLARE

- Elevi premiaţi la concursuri, mândria şcolii
OLIMPIADE SCOLARE
Concursul de limba si literatura românã “Ionel Teodoreanu” etapa judeţeanã:
- Locul III: Andreea-Raluca Natea, V, prof. Sofia Cutlac
-Menţiune: Aurelian Dragomir, VIII, prof. Sofia Cutlac

Concursul de limba şi literatura română “Mihai Eminescu”
Etapa judeţeanã:
-Menţiune: Ioana Vaidoş, IX, prof. Crina Gabor

„Micul matematician”, clasele II-IV
- Ana-Alexandra Dobrean, IV (95 puncte), înv. Ileana Todor
-Cosmin Bordea, III (87 puncte), înv. Maria Ţepeluş

+_Poezie, etapa zonalã:
Locul I: Andreea Natea, clasa a V-a
Locul III: Denisa Popa, clasa a VI-a
Menţiune: Bianca Urzicã şi Cristian Cotfas
+_Poezie, etapa judeţeanã:
- Locul III: Andreea Natea, clasa a VI-a

CONCURSUL NAŢIONAL
„Laudã seminţelor, celor de faţã şi-n veci tuturor!”


I.Etapa judeţeană
TRADUCERE ELEVI (în francezã; profesor îndrumãtor: Doina Dobrean):
Premiul I: Raluca Boldi
Premiul II: Andra-Diana Popa şi Andrei Tompea
Premiul III: Ioana Vaidos şi Teodora Mindru
· TRADUCERE ELEVI (în englezã, prof. îndrumãtor: Maria Serban)
Premiul I: Alexandra Cotfas
Premiul II: Gabriel Suciu
ARTE PLASTICE (prof. Îndrumãtori: Zorel Suciu şi Doina Dobrean:
Premiul I: Cosmina Oltean
TRADUCERE PROFESORI (în francezã):
Premiul III: Doiniţa Dobrean
II. Etapa finalã
TRADUCERE ELEVI
Menþiune: Alexandra Cotfas
ARTE PLASTICE:
Menţiune: Cosmina Oltean

OLIMPIADA NAŢIONALÃ A SPORTULUI ŞCOLAR:

FOTBAL - Faza judeţeanã:
Locul II: echipa de fotbal bãieţi clasele V-VIII. Profesori: Ilyes Elemer si Horia Dobrean
SCHI
- Ciprian Dobrean Perghelt: Locul III la Maratonul sãnãtãţii, ediţia XXVII, Harghita-Bãi, locul III la Concursul de schi fond, ediţia XXII, Bucin; locul IV la ştafetã, la Harghita-Bãi şi Bran. Antrenor: Petru Dobrean

ACTIVITÃŢI UMANITARE

- În aşteptarea Paştelui
Eram în perioada premergătoare sărbătorii Paştelui. Fiecare copil aştepta cu nerăbdare această sărbătoare pentru bucuriile pe care ni le oferă, în primul rând vacanţa şi darurile pe care le primim.
La propunerea doamnei educatoare Viorica Urzică, elevi şi cadre didactice de la şcoala noastră am iniţiat activităţi prin care să aducem bucurie copiilor de la şcolile primare din satele aparţinătoare comunei noastre, Călnaci şi Filpea. Mai întâi am pus afişe: „Vine iepuraşul, la Grădiniţa din Călnaci!” şi „Dar din dar se face rai”, prin care am propus colectarea de jucării, hăinuţe, rechizite şi dulciuri pe care să le oferim copiilor de la Grădiniţa din Călnaci, respectiv de la Şcoala din satul Filpea.

„ Am aşteptat cu nerăbdare ziua în care aveam să-i vizităm pe copiii de la Şcoala din Filpea. Am străbătut o parte din drum cu microbuzul şcolii, apoi pe jos, iar pachetele cu daruri le-am dus cu o căruţă. Era o zi foarte frumoasă. Soarele primăvăratic, câmpul înverzit, copacii înmuguriţi ne vesteau renaşterea naturii şi apropierea sărbătorii Învierea Domnului Isus Hristos. Am făcut un mic popas la Biserica din satul Filpea, situată pe culmea unui deal, într-un loc mirific, pentru că părintele paroh Marius Ciubucă l-a transformat într-un colţ de rai. L-am găsit pe părinte în biserică, ne-a aşteptat cu drag, ne-a prezentat lăcaşul de cult, picturile superbe, ne-am rugat împreună şi ne-a binecuvântat.
Copilaşii ne-au aşteptat la şcoală cu bucurie, timizi pentru că nu mai văzuseră niciodată atâţia copii în şcoala lor mică. Am petrecut clipe minunate, de mare satisfacţie împreună cu ei, bucuroşi de gestul nostru şi de încântarea lor, dar şi pentru că ne-am făcut noi prieteni.” (Aurelian Dragomir)

„ Am fost fericiţi că am putut să facem o mare bucurie unor copii care trăiesc la o margine a comunei noastre, în case de multe ori izolate. Ne-am jucat, am alergat, am râs, ne-am împrietenit. Toţi am fost trişti la despărţire, dar noi ne-am promis că vom reveni, chiar de 1 iunie, de ziua copilului.! (Elena Savu)

„Copiii de la şcoala din Filpea ne-au impresionat plăcut. Blânzi, delicaţi, sfioşi, ne-au încântat cu poeziile şi cântecele lor. Ne-au spus că nu mai văzuseră la un loc atâţia copii. Ne-am jucat cu ei vreo două ore, afară, mângâiaţi de soarele blând de primăvară, am făcut multe fotografii. La urma urmelor şi noi suntem tot copii, doar un pic mai mari. A fost o zi superbă pentru toţi.” (Iuliana Cherecheş)
“Vestea ca anul acesta Iepuraşul vine la grãdiniţa din Cãlnaci, amplasatã la câţiva kilometri de centrul comunei - într-un loc frumos, de altfel, cu murmur de izvoare şi freamãt de codru - i-a bucurat pe copii. Au învãţat cu plãcere cântece şi poezii şi au realizat desene frumoase în acuarelã şi colaje cu materiale din naturã. Emoţionaţi peste masurã, piticii de la grãdiniţã nu au putut spune nici mãcar ''mulţumesc'' la primirea darurilor, însã strãlucirea din ochii lor şi tremurul mânuţelor care primeau jucãriile aduse de elevii de la şcoala coordonatoare exprimau suficient trãirile lor.Atmosfera, în care inimi mãrinimoase dãruiau altor inimi bucurie, a devenit una foarte caldã, prietenoasã.
Concluziile? Mai existã bunãtate! Bucuria vine din lucruri mãrunte. Un zâmbet de copil este cel mai frumos lucru de pe pãmânt!”
Educatoare Viorica Urzicã - Cãlnaci


DISCIPLINA ŞCOLARÃ
- Despre violenţa în şcoalã.
Dezbatere cu elevii clasei a XI-a şi a XII-a

Adina Cotfas :
Violenţa în şcoli este un fenomen întâlnit pretutindeni în România. Violenţa verbală dă naştere violenţei fizice. Pentru a rezolva conflictele şcolare trebuie cunoscute motivele declanşării acesteia.
În primul rând contează cei şapte ani de acasă, educaţia primită de la părinţi, mediul în care acesta trăieşte. Anturajul poate fi de asemenea prielnic generării conflictelor dintre elevi. Chiar dacă anumite aspecte de comportament ale membrilor grupului nu le consideră adecvate, acţionează conform regulilor impuse în grup, de teamă de anu fi daţi la o parte. Dorinţa de a ieşi în evidenţă, teribilismul vârstei, nevoie de se face cunoscut sunt factori care îi împing spre violenţă.
Una dintre soluţii pentru reducerea actelor de violenţă este consilierea elevilor de către psihologul din şcoală, în colaborare cu părinţii şi cu profesorii.

Ionela- Doruţa Cosma :
Eu cred că sistemul educaţional ar trebui să intervină prin măsuri de soluţionare a conflictelor şcolare, prin introducerea unor cursuri care să ofere sprijin părinţilor cât şi elevilor- problemă, acei elevi care au dificultăţi în comunicarea cu părinţii sau provin din familii în care predomină climatul conflictual.

Maria Fekete :
Violenţa reprezintă o manifestare, un act de furie care se declanşează atunci când subconştientul nostru nu permite rănirea propriului eu. Sunt martoră zilnic la şcoală la tot felul de răbufniri ale elevilor de tot felul (insulte, porecliri, îmbrânceli, injurii, strigăte), manifestări care astfel perturbă liniştea pauzelor noastre. Eu cred că una dintre cauze este invidia. S-au luat măsuri pentru disciplinarea elevilor şi sper ca acestea să fie eficiente şi să amelioreze situaţia prezentă.

Raluca Boldi :Lipsa de educaţie generează un comportament primar, brutal, lipsit de respect şi conduce la violenţă. Violenţa este prezentă peste tot. Între elevi apar forme specifice de violenţă, începând cu agresivitate verbală şi terminând cu bătăi. Este nevoie de mai multă supraveghere şi de lecţii în care elevii să fie învăţaţi să comunice şi să li se formeze convingeri că violenţa nu rezolvă problemele de nici un fel.

Răzvan Sbanca :
Din punctul meu de vedere violenţa verbală este mai frecvent întâlnită decât cea fizică. Cauzele trebuie căutate în primul rând în exteriorul şcolii, unde elevii îşi cultivă limbajul acesta periferic şi agresiv, apoi şi în interiorul şcolii, ca o manifestare a invidiei.Trebuie să se apeleze urgent la măsuri de prevenţie, de stopare şi apoi de eradicare: consilierea pe care o poate face psihologul şcolii în colaborare cu dirigintele şi cu părinţii, dar şi scăderea notei la purtare în raport cu gravitatea abaterii de la disciplina şcolară.

Cătălin Hârlav :
Sunt destui elevi care se comportă agresiv unii cu ceilalţi, se jignesc, nu mai ascultă de nimeni, probabil nici de părinţi, dacă de profesori nu le pasă. Presupun că unii şcolari sunt influenţaţi şi de situaţia lor familială, asistând la scene de violenţă create de chiar părinţii lor.
Eu cred că violenţa poate fi prevenită dacă s-arinstitui şi respecta câteva reguli de convieţuire atât în fiecare familie cât şi în colectivităţile şcolare: copiii trebuie crescuţi în linişte şi în armonie, cu dragoste, blândeţe şi calm pentru a-i înzestra cu aceste trăsături; în şcoli, copiii care reprezintă un „pericol” pentru colectivele de elevi ale claselor trebuie să primească asistenţă psihologică, să fie ajutaţi să-şi conştientizeze conduita reprobabilă, să-şi limpezească mintea. Ar trebui montate nişte camere de supraveghere pentru a fi reperate toate cazurile de indisciplină; profesorii trebuie să-i ajute pe elevi, să-i înţeleagă şi să-i dojenească părinteşte, cu blândeţe şi cu calm.
Virginia-Alexandra Rîpan :Violenţa, împlicit cea întânită în rândul tinerilor, pare a se amplifica de la un an la altul, dacă urmărim anunţurile zilnice ale programelor de televiziune. Cauzele sunt multiple: de ordin social, educaţional, media…
Părinţii trebuie să supravegheze mai atent timpul liber al copiilor lor, programele de televiziune pe care le vizionează, site-urile de pe internet pe care le vizitează, grupul de prieteni. Foarte multe desene animate au o tentă de violenţă, iar copiii se imaginează adesea eroii unei astfel de poveşti. Dar cei mari, pentru a oferi modele de comportament normal şi civilizat generaţiei tinere, trebuie să-şi supravegheze cu mai multă responsabilitate propriul lor comportament şi limbaj deoarece copiii copiază ceea ce văd şi ceea ce aud. Să nu uităm că viitorul îl prefigurează prezentul.

RELAŢIA ŞCOALÃ – FAMILIE
- Proiectul educaţional “Şcoala şi familia - prieteni buni”

MOTO:
Bucuria de a avea copii să o legăm de datoria de a-i forma ca oameni de valoare!

Grupul Şcolar „Miron Cristea” Subcetate organizează în perioada 11-17 mai 2009 o serie de activităţi în cadrul proiectului educaţional „ Şcoala şi familia - prieteni buni” la care sunt invitaţi să participe părinţii alături de profesorii şi de elevii acestei şcoli. Această manifestare se adresează în primul rând părinţilor în vederea deprinderii unei bune colaborări şcoală-familie.
Obiectivele acestui proiect educaţional sunt: eficentizarea relaţiei familie-şcoală, aducerea la cunoştinţa părinţilor a strategiilor de cunoaştere a copiilor, crearea oportunităţilor ca părinţii să se împrietenească între ei şi să-şi împărtăşească experienţele individuale, stabilirea unei relaţii de încredere şi comunicare între şcoală şi familie pentru a veni în sprijinul dezvoltării morale, sociale şi psihologice a copilului, iniţierea unor acţiuni comune prin contactul direct al grupului de părinţi cu dascălii.
Echipa de proiect formată din: Dobrean Vasile-director, Cutlac Ioan-director adjunct, Dobrean Daniela-profesoară, Vodă Sanda–profesoară, Marc Dorina – psiholog şcolar au propus mai multe tipuri de activităţi cum ar fi activităţi de informare şi consiliere psihologică, activităţi de înfrumuseţare şi curăţare a curţii şcolii, precum şi activităţi distractive.
Astfel părinţii şi profesorii vor avea posibilitatea să participe la o serie de dezbateri şi informări în cadrul întâlnitilor de lucru cu temele: : „Strategii de comunicare asertivă”, „Încrederea în sine şi stilurile parentale”, în care părinţii vor fi informaţi şi consiliaţi de d-na psiholog cu privire la căile de formare a comportamentului dezirabil la copil, stilurile parentale şi comportamentele corespunzătoare ale copiilor, precum şi despre noile strategii de relaţionare cu copiii.
De asemenea vor mai fi o serie de activităţi de curăţare şi înfrumuseţare a şcolii şi a curţii acesteia prin curăţarea şi amenajarea terenului de sport, confecţionarea de băncuţe şi coşuri de gunoi pentru curtea şcolii, plantarea de flori şi împodobirea holurilor cu ghivece de flori etc., activităţi la care vor participa părinţi, profesori şi elevi. Activităţile distractive se vor materializa prin jocuri sportive (fotbal, volei, şah, table, tenis de masă, etc) pentru părinţi şi profesori, jocuri distractive şi concursuri pentru elevi. Săptămâna se va încheia cu „Balul Părinţilor”, care va avea loc duminică şi la care vor participa părinţii şi profesorii.
Acest parteneriat şcoală-părinţi rămâne o acţiune prioritară cu atât mai mult cu cât materializarea acestuia dovedeşte practic că oferă avantaje tuturor părţilor implicate: părinţii au posibilitatea să-şi cunoască mai bine copiii şi modul lor de manifestare în cadrul grupului, se stabilesc relaţii mai apropiate între părinţi şi profesori, părinţii, cunoscându-se mai bine între ei, pot colabora mai uşor la luarea unor decizii importante în activiatea şcolii.
Sperăm ca noi dascălii să-i putem convinge pe părinţi de necesitatea colaborării strânse între şcoală şi familie. Această colaborare indică direcţia bună pe care trebuie să o ia copilul. Lipsa de colaborare duce la eşec şi, din nefericire, cel care este învins este elevul.
Deci este necesar să să fim împreună cu copilul şi alături de el pentru a realiza o educaţie corespunzătoare.
Prof. Sanda Vodă şi Daniela Dobrean

« Suntem încântaţi de ideea acestui proiect, atât eu cât şi părinţii mei. Sper ca împreună, profesori, părinţi şi elevi, să realizăm lucruri frumoase. Era nevoie de o astfel de iniţiativă pentru a pune la punct, atât cât se poate, baza sportivă a şcolii.» Raul Buzilă

« Scopul acestui proiect este de a stabili o relaţie mai strânsă între şcoală şi familiile elevilor : este minunat să fim împreună părinţi, profesori şi elevi. Este nevoie de iniţiative şi apoi de multe mâini pentru ca munca să dea roade. Sperăm ca la finalul acestei săptămâni şcoala noastră, în special baza sportivă să arate altfel. » Adriana Muscă

ACTIVITÃŢI DISTRACTIVE
- « I Maghi di Oz » la Subcetate


Am aşteptat cu nerăbdare întâlnirea cu Vrăjitorii din oz /I Maghi di Oz. În realitate, ei sunt nişte tineri italieni simpatici, care, în ipostaza de clwni ne-au făcut să uităm de toate micile noastre probleme şi să ne bucurăm împreună , binecuvântaţi de soarele prietenos de primăvară.
După spectacolul pe care l-au prezentat în faţa noastră, Maghi di Oz au oferit cadouri copiilor, apoi au fost invitaţi la Centrul de Plasament din localitatea noastră, copiii de aici bucurându-se de prezenţa lor.
Venirea magilor în şcoala noastră din Subcetate a fost un bun prilej de distracţie şi de a cunoaşte persoane dintr-o ţară despre care am vrea să ştim cât mai multe lucruri. I-am apreciat pe aceşti tineri care îşi petrec timpul liber încercând să aducă bucurie în inimele copiilor, jucându-se ei înşişi de-a clownii. Au fost însoţiţi de sora Rosella, care trăieşte de 15 ani în ţara noastră şi care vorbeşte foarte frumos româneşte.
Îmbrăcaţi caraghios, făcând tot felul de ghiduşii, împlicându-ne şi pe noi, magii ne-au făcut să ne simţim bine şi să ne distrăm. Pentru momentele de bucurie oferite noi i-am răsplătit cu aplauze şi zâmbete. A fost o experienţă interesantă atât pentru noi cât şi pentru ei. Mesajul pe care ei ni l-au transmis este că poţi fi fericit bucurându-te de lucruri simple şi că poţi reuşi ajutat de prieteni adevăraţi şi muncind alături de ei.
Elena Savu, Andrei Roşca, Oana Suciu, Alexandra Ciubucă
CONTINUATORI AI TRADIŢIILOR STRÃBUNE

- Iubim dansurile tradiţionale!

Suntem în clasa a VIII-a şi de tot atâţia ani am descoperit pasiunea pentru dansurile româneşti din zona noastră. Doamna învăţătoare Ileana Todor a fost aceea care ne-a insuflat această pasiune şi care ne-a cultivat-o şi după terminarea clasei a IV-a. Primii paşi i-am făcut învăţând “Alunelul”. Acum ştim mai multe dansuri precum: ştraierul, învârtita, ţărăneşte, “Floricica”.
Îmi plac chiuiturile caretrebuie strigate în timpul jocului în ritmul melodiei. Bucuria care se citeşte pe chipul doamnei învăţătoare când ne vede dansând ne face să continuăm, să fim uniţi şi să dăm ceea ce este mai bun din noi. Îmi place foarte mult să dansez mai ales jocurile de pe la noi. Când dansez, uit de toate problemele şi grijile, ceea ce mă face să mă simt bine.
Sunt sigură că atâta timp cât vor mai exista dascăli ca învăţătoarea noastră, Ileana Todor, tradiţiile noastre vor dăinui cu siguranţă. Bianca Hurubă, clasa a VIII-a

CÃRŢI NOI

- Sachim Bârsanu, « Pescuitorul de perle », 2009

Sachim Bârsanu, originar din Ţara Bârsei (Braşov), este pseudonimul liric al lui Achim Săniuţă, cunoscut profesor – inginer la Topliţa, judeţul Harghita.
Apariţia postumă a acestui volum de versuri se datorează fiicelor sale, doamna Dr. Doina-Suzana Pop şi doamna Rodica Calinovici, care îl consideră un pios omagiu adus părinţilor lor, înfăptuind astfel dorinţa semnatarului acestor poezii, exprimată în poezia Peste o sută de ani, de a „râde-ntr-o carte prin pagini,/ În amintiri şi-n imagini”.
Volumul se deschide cu poezia Prefaţă, în care poetul mărturiseşte intenţia să cânte „un fir de poveste”. Versurile sale ne spun povestea proprie, care devine povestea unei generaţii, a unui neam şi popor, a omului, în general.
Sachim Bârsanu abordează eternele teme lirice: zbaterile eului liric, iubirea, istoria, natura, singurătatea etc., pe care le modelează în sonete, în vers clasic sau modern, dar şi în ritmul şi metrul poeziei populare.
Citind poeziile lui Sachim Bârsanu, impresia este că acestea sunt izvorâte din preaplinul sufletului său, un spirit incandescent, plenar, solar, „argint viu” (Împlinire), că registrul lor imagistic este în strânsă concordanţă cu mişcări sufleteşti nebănuite. În acest sens, poetul se confesează cu sinceritate astfel: „ Simt energii clocotitoare-n mine” (Eu), „Trunchiul meu e plin de muguri” (Împlinire), „Simt câteodată atâta dor în mine!” (Mizar), „Vreau mustul gliei să-l prefac în roade” (Mustul gliei), „Mi-am mlădiat fiinţa ca s-ajung/ Scânteia minţii să mi-o semăn stih” (Spre semne).
Inspiraţia o găseşte în problematica eului, în istorie, în legendele şi doinele populare, în contemporaneitate, în freamătul misterios al naturii, în mitologie.
Poeziile lui Sachim Bârsanu comunică o bogăţie de trăiri sufleteşti şi de atitudini: nostalgia copilăriei pierdute „sub Tâmpa” (Copilul), dar şi dorul de cei rămaşi „acasă” (Nu-i colb pe chipul vostru drag), extazul în faţa miracolului naturii (Faptul zilei, Răsăritul, Vară, Toamnă, Iarna, Cadru romantic), sentimentul de comuniune cu pământul personificat, cu universul şi cu stihiile naturii (Fruct), bucuria reîntâlnirii unui vechi şi drag prieten (Scrisori. Lui Radu Cârneci) ca şi cea a regăsirii unei vechi iubiri (Muguri noi).
Emoţionante sunt poeziile în care poetul îşi elogiază pământul străbun (Stăpânul dac, Inscripţie), neamul (Sămânţa neamului, Hora), limba maternă (Legământ:
„ Grăire, cea mai dulce-ntre surori/ Cu versul cald şi blând, ca de crăiţă”), dascălii (Dascălul, La marii dascăli), totodată iubirea şi viaţa (Omagiu), dar şi neamul de Dobreni din Subcetate, din care descinde soţia sa, Maria (Pe-un motiv de baladă, Imn Dobrenilor).
Prin universul liric al poeziilor sale, prin sinceritatea trăirilor şi a expresiei, şi nu numai, îl simţim pe Sachim Bârsanu un demn urmaş al clasicilor literaturii române: George Coşbuc şi Lucian Blaga, Mihai Eminescu şi Tudor Arghezi.
Prof. Doina Dobreanu

Sonet târziu
Ce suflet trist s-a întrupat în tine
Că te-a cuprins imaginea durută,
Ce suflet trist s-a întrupat în tine,
Salcie, la mal de ape, mută?

Tu ramuri noduroase le desfiri
Deasupra pânzei limpezi, ca o rugă
Şi, clătinându-ţi lujerii subţiri,
Laşi vântului atâta loc de fugă…

Ce suflet trist s-a întrupat în tine,
Din ce meridian, de unde oare,
Când astă-vară te-mbătai de soare

Şi ciripeai cu ramurile pline?
Ce suflet trist s-a întrupat în tine
Salcie, cu ramuri plângătoare?


Ţara
Stăteau bunicul şi-un nepot la soare:
- Bunicule, tu ai avut bunic?
- Avui, pe când eram ca tine, mic;
Acuma moşu-i oale şi ulcioare…

- Dar moşul tău, avu şi dânsul moşi?
- Avu, copile. Moşii lui sunt ŢARA.
Voi azi îi sunteţi, dragă, primăvara
Înmugurită din strămoşii toţi.


Peste o sută de ani
Peste o sută de ani
Nu voi mai rupe frunze şi flori de castani,
Nu voi mai trece pe străzi
Ca ieri şi ca astăzi.

Peste o sută de ani,
Ca bulevardul cu străji de castani,
Voi râde-ntr-o carte, prin pagini,
În amintiri şi imagini.

Peste o sută de ani,
Cu frunze şi flori de castani,
Tristeţile mele de azi
Vor paşte la umbră de brazi,

Cirezile domnului,
Lauda somnului.
CONCURSUL NATIONAL LUCIAN BLAGA“Laudã seminţelor, de fatã şi-n veci tuturor!
Traducere elevi
THE POET
By Lucian Blaga

My friend, let us not speak the useless sound
With which the mortals used to call him.
Today, speaking on everyone’s behalf
He doesn’t have a face or a name- the poet
His life long has it amazed us
Like a song with blurry meaning
Like a strange unfaith.
Long years ago,
The poet, crushing his word, suffered
From all the troubles with masculinity
And he lit down his hardest, his most atrocious pains
To the loneliness mountain that he chose.
When at a sign
The blue sky has crashed
And the time’s minutes were passing by
Like edges through all humans,
Those years, the poet wanted to forget about his fellows and hearth
In the years of terrible fogs
When the mortals, with their saint humankind and flesh
Have destroyed themselves numberless
And life, how it vanished
If only it were enough
For the soul to embody itself on earth
The poet, with his deleted and lost name, took himself away
To the mountain’s protection,
Making himself a friend of the high stone summits
And not enough, still, he held himself around the destiny
Flanked by white and black solstices
The grand and lonely destiny.
He wasn’t killed by the harsh worry in the valley, nor was he killed by the thought
That God has stolen himself the power of incarnation
He wasn’t also crashed by the far away thunder
Nor was he crashed by tenebrous thoughts
And it also didn’t change him into ash
The lightning that has been for a moment
His guest on the doorstep.
He always used to promise himself
And his pace was an oath.
Allow me, my friend, to remind you that the Poet
Died long after that
Long after that, killed
By a thorn wet in the blue sky
Like by a bee needle of fire
The poet died killed by a rose on earth
By a thorn wet into
The simple blue, the simple light.
From now on, behind some bent bushes
All the nightingales shut up
Amazed by all happened.
The time nightingales from our rare gardens,
Have shut up into the light that appears uselessly
And without signs, from then now.
And they don’t know anything on this Earth
That could advice them to sing again

Poezie tradusă de Alexandra Cotfas - premiul I la faza judeţeană a concursului "Laudă seminţelor..." şi mentiune la faza natională


Colectivul de redacţie:
Adina Cotfas, Doruţa Cosma, Maria Fekete, Raluca Boldi, Cătălin Hârlav, Virginia Rîpan, Răzvan Sbanca, Andrei Roşca, Elena Savu, Bianca Hurubă, Aurelian Dragomir, Oana Suciu, prof. Sanda Vodă, prof. Daniela Dobrean, prof. Maria Şerban, educ. Viorica Urzică

Profesor coordonator şi tehnoredactor Doina Dobreanu

duminică, 19 aprilie 2009

Concursuri, Jour de la Francophonie, prietenie - Lyceum, nr.1 (49), martie 2009, anul XIII

Despre prietenie.Sunt colegii mei de clasă prietenii mei?

Nu pot să-mi imaginez viaţa fără de prieteni. Ei sunt foarte importanţi pentru fiecare dintre noi. Avem nevoie de ei pentru a le împărtăşi bucuriile şi supărările noastre. Este bine să ştim lucrul acesta şi să învăţăm din timp să îi apreciem şi să-i ţinem aproape de noi.
Pentru mine, prietenul meu înseamnă foarte mult. De fiecare dată când am avut nevoie de el, mi-a fost alături. Este o persoană sinceră care nu ar putea să mă mintă niciodată, indiferent de situaţie, cred eu. Mi-a dovedit de nenumărate ori că nu este un prieten fals şi de aceea a reuşit să-mi câştige încrederea. Am învăţat să ne distrăm, să învăţăm unul de la celălalt, să ne plângem unul altuia atunci când ne este greu şi, cel mai important lucru, să ne respectăm. De când suntem prieteni, am înţeles că fără respect şi fără îngăduinţă nu poţi avea un prieten adevărat.
Îmi doresc foarte mult ca prietenia noastră să dureze toată viaţa. Sergiu Roşca (VII)

Prietena mea cea mai bună este Elena. Ea este în clasa a VIII-a. Ne-am cunoscut în urmă cu doi ani, cu ocazia unei activităţi distractive, la şcoală. De atunci ne căutăm mereu şi petrecem mult timp împreună: ne facem temele, ne jucăm, ne plimbăm. Este timidă, sensibilă, cu mult bun simţ şi are o fire optimistă şi veselă. Când sunt tristă, ea îmi aduce zâmbetul pe buze.
Este foarte bine să ai o prietenă bună! Nu ştiu cum ar fi dacă ar trebui să ne despărţim pentru că ţinem foarte mult una la cealaltă. Valerica Ciubucă (VII)

Este bine atunci când poţi găsi o fiinţă pregătită căreia să-i încredinţezi în linişte şi siguranţă toate tainele tale, care să fie mai îngăduitoare cu tine decât tu însuţi. Fiecare dintre noi trebuie să-şi dea seama că o prietenie trainică şi frumoasă nu se poate întemeia decât pe încredere reciprocă, iar prietenul ales trebuie să fie vrednic de acest nume.
Sunt numeroase cazurile în care persoana considerată prieten ascunde sub înşelătoarea mască a prieteniei cu totul altceva decât sinceritate, iubire şi respect. Nu este greu să-i recunoşti pe adevăraţii prieteni, sinceri şi devotaţi. Elena Ciubucă (VII)

Dintre colegii mei de clasă, pe unii îi pot considera cu adevărat prietenii mei. Şi asta pentru că sunt devotaţi, te poţi bizui pe ajutorul şi pe vorbele lor. Prietenia este cel mai frumos lucru pe care îl poţi avea. Nimic în toată lumea nu valorează cât valorează o prietenie adevărată. Un prieten adevărat înseamnă un umăr pe care poţi să plângi, să-ţi găseşti alinarea; un prieten adevărat este cel căruia poţi să-i spui tot ceea ce te supără, să-i ceri un sfat, o mână de ajutor. Dar prea pe puţini dintre colegii mei de clasă îi pot considera prieteni adevăraţi. Cu ceilalţi, - invidioşi, chiar răutăcioşi, certăreţi, arţăgoşi, bătăuşi, darnici cu injurii şi bobârnace - nu am curajul să leg prietenii, dar îi tratez cu îngăduinţă. Rămânem doar colegi. Andreea Ciubucă (VII)

Colegii de clasă sunt copiii cu care ne petrecem toate zilele din timpul anului şcolar, de câţiva ani. Ne cunoaştem deja foarte bine. Ar fi păcat, fiind atâta timp împreună, să nu ne înţelegem bine, să nu fim uniţi şi să fim invidioşi unii pe alţii, răutăcioşi şi intoleranţi. Invidia pentru note şi mândria de sine, aerele de superioritate, dar şi vorbele urâte, jignitoare, spuse la întâmplare, care provoacă certuri şi bătăi, ar fi principalele cauze care pot contribui la destrămarea unui colectiv de elevi. Ar fi ideal să fim cu toţii prieteni! Asta presupune să gândim mai mult înainte de a lua o atitudine, să fim mai îngăduitori şi mai înţelegători unii faţă de alţii, mai puţin batjocuritori, să ne vorbim cuviincios, să ne ajutăm şi să ne respectăm mai mult. Respectând pe alţii, ne respectăm pe noi înşine. Raul Buzilă şi Cosmin Urzică (VII)

Noi vedem prietenia, care să unească o clasă de elevi, ca pe un lucru greu de realizat, dar nu imposibil. Este nevoie de timp, de răbdare, de curaj, de voinţă, de iubire pentru a construi o prietenie adevărată, trainică. Ne putem imagina că pentru a o obţine trebuie să urcăm o scară, dar, din păcate, nu toţi pot să-i urce până la capăt toate treptele, fiecare treaptă urcată însemnând un examen trecut: al comporării frumoase şi politicoase, al folosirii unui limbaj decent şi cuviincios, al respectului faţă de tine şi cei din jur, al renunţării la îngâmfare şi invidie, al modestiei, al întrajutorării, al îngăduinţei etc.
Prietenia este ceva frumos şi delicat. Am putea-o compara cu o floare care trebuie udată şi îngrijită cu dragoste, cu responsabilitate şi cu sacrificii în fiecare zi. Adriana Muscă şi Elena Ciubucă (VII)

Din caietele de compuneri ale elevilor clasei a IV-a
Întâlnire cu Lizuca

Într-o zi cu cer albastru şi limpede ca apa mării, am mers în pădure. Aici am întâlnit-o pe Lizuca, o fetiţă frumoasă, şi pe câinele său, Patrocle. Erau veseli amândoi: ea culegea flori, iar căţelul alerga după fluturi. Lizuca a fost bucuroasă că ne-am întâlnit. Am făcut cunoştinţă şi am hotărât să ne jucăm împreună de-a v-aţi ascunselea .
Timpul a trecut repede. Se apropia seara şi trebuia să mă întorc acasă. Am întrebat-o unde locuieşte. Ea îmi povesti toate necazurile ei. Apoi ne-am luat la revedere şi ne-am despărţit cu speranţa că ne vom mai întâlni.
Am petrecut clipe minunate alături de noii mei prieteni! Mădălina Cotfas

Fiind o zi frumoasă de primăvară, m-am dus în dumbravă să culeg nişte flori. Acolo am întâlnit-o pe Lizuca şi pe Patrocle, câinele ei.
Lizuca era o fetiţă simpatică, voioasă şi prietenoasă. Lizuca mi-a povestit despre dumbravă ca despre un loc magic, în care a întâlnit multe personaje din poveşti.
Împreună am călătorit din poveste în poveste şi am întâlnit personaje pe care le cunoşteam amândouă. Am întânit-o pe fetiţa care, tecând pe sub curcubeu, a devenit zână. Am întâlnit-o pe Dorothea şi pe prietenii săi care mergeau să-l caute pe vrăjitorul din Oz. Şi am văzut-o şi pe Degeţica zburând pe spatele rândunicii!
După această minunată călătorie pe care am făcut-o împreună, în lumea poveştilor, am rămas prietene. Mi-am dat seama că aceste personajele din poveşti vor rămâne mereu în mintea mea pentru că ele sunt cele care ne poartă pe aripile imaginaţiei. Mădălina Ţepeluş

Prietenul meu, Nică

Odată, mergând pe câmp, ce să vezi? L-am întâlnit pe Nică. L-am recunoscut imediat. Era copilui lui Ştefan a Petrei din Humuleşti... Stând de vorbă cu el, m-am trezit pe tărâmul poveştilor lui Ion Creangă. Acolo am întâlnit pe Păcală, capra cu trei iezi, pe Stan Păţitul, Ivan Turbincă, Cocoşul cu punguţa cu doi bani…
- Îţi mulţumesc, Nică, pentru această călătorie minunată,
i-am spus la despărţire.
- Nu ai pentru ce să-mi mulţumeşti. Aşa fac cu toţi copiii cu care mă întâlnesc. Nimic nu este mai frumos pentru un copil, cred eu, decât să hoinărească o vreme prin lumea poveştilor.
Aşa mi-am dat eu seama cine este personajul meu preferat. Vlad Tompea

Bucuriile iernii

Iarna tocmai a trecut, dar bucuriile pe care le trăim în acest anotimp, începând cu căderea primilor fulgi de zăpadă, nu se uită uşor.
Iarna desenează flori minunate pe geamurile caselor noastre. Iarna ne vesteşte, prin clinchete sfioase de zurgălăi, sărbătorile de iarnă şi sosirea lui Moş Crăciun cu darurile mult visate. Zăpada pufoasă, care acoperă totul ca o mantie argintie şi strălucitiare, ne pofteşte pe derdeluş cu săniile şi pe pârtie cu schiurile. Gerul care ne îmbujorează obrajii este cel care transformă apa în patinoar. Alunecând cu patinele pe luciul gheţei pătrundem într-o lume de poveste, minunată.
Ador iarna pentru bucuriile pe care ni le oferă. Ana-Alexandra Dobrean

Gânduri la sfârşit de gimnaziu

Aflându-ne la sfârşitul clasei a VIII-a, mă gândesc cu regret că se apropie vremea despărţirii, deoarece este cu neputinţă să rămânem aceiaşi colegi în continuare. Suntem un colectiv unit, ne înţelegem bine şi aş dori ca noii noştri colegi să se acomodeze cât mai repede în nucleul de elevi care va constitui viitoarea clasă a IX-a de liceu. Sergiu Zămonea

Alături de colegii mei mă simt ca într-o poveste, cu voie bună, râsete, glume, dar povestea anilor de gimnaziu este acum la sfârşit. Eu cred că toţi vom ajunge la liceu, chiar dacă nu în aceeaşi clasă. Mie îmi place muzica populară şi aş vrea să ajung la un liceu de muzică…Iuliana Cherecheş

Mă bucur că am aşa colegi minunaţi. Aş vrea să rămânem împreună în continuare, ceea ce nu cred că va fi posibil. Gianina Urzică

Aş dori să continui şcoala într-o clasă de liceu pentru că numai aşa voi putea deveni ceea ce îmi doresc: profesoară de sport. Liliana Platon
Ne aşteaptă o mare schimbare. Îmi pare nespus de rău că în curând clasa noastră se va risipi. Sperăm să ne înţelegem bine şi cu noii noştri colegi şi ca împreună să ne facem anii de liceu la fel de frumoşi ca cei de gimnaziu. Adina Cotfas şi Alexandra Ciubucă

Eu aş dori să ajung mecanic de locomotivă, dar pentru asta este nevoie să intru la liceu şi să îl termin cu bine. Bogdan Cotfas
Sunt puţin emoţionată şi asta din cauză că decizia mea încă nu este cea finală. Oscilez între a rămâne aici, cu colegii mei, şi a merge la un liceu de artă. Mă întristează ideea de a mă despărţi de colegii mei de clasă. Chiar dacă uneori ne-am certat, am învăţat să ne respectăm unii pe alţii, aşa diferiţi cum suntem. Oricare va fi hotărârea mea, eu doresc să rămânem prieteni. Bianca Hurubă
Gândul meu este, în faţa necunoscutei din calea noastră, de a rămâne în acest liceu, pentru că viitoarea clasă a IX-a are un profil bun, matematică-informatică, şi profesori deosebiţi.
Am emoţii când mă gândesc că voi intra într-o familie nouă, cea a liceenilor. Sper să fim primiţi cu drag de cei care fac deja parte din ea. Noii mei colegi de clasă sper să fie la fel de amuzanţi şi carismatici ca noi ceilalţi şi să se integreze repede şi cu succes în familia noastră, care se va numi la anul clasa a IX-a.
O să mă străduiesc cât pot de mult ca să fiu la fel ca până acum: ambiţioasă şi dedicată aproape în totalitate muncii mele de elev. Elena Savu

Eu vreau să urmez Academia Militară, dar pentru a realiza acest lucru trebuie să muncesc foarte mult. Când visul meu se va împlini, voi fi cel mai fericit. Mă gândesc la anii frumoşi ai copilăriei, care au trecut, cu regret.
Am cei mai buni părinţi, prieteni şi profesori şi le mulţumesc pentru tot ceea ce m-au învăţat bun. Sper să-mi fie alături şi în continuare. Andrei Roşca

Jour de la Francophonie 2009

«Diversité culturelle dans l’espace francophone »
Atelier de traduction


Le poète roumain Lucian Blaga (1895-1961) traduits par nos lycéens en français. On participera avec les meilleures traductions à l’édition 2009 du concours national « Lucian Blaga - Eloge aux semences présentes et de toujours ! ». Prof. Doina Dobreanu

Vară în jurul cetăţii, de Lucian Blaga/L’été autour de la cité
Une douce chaleur, à la campagne,
me poursuit constamment.
Des chaumes je les cours, des repos m’accueillent
au fumée de brûlure. Sur l’humide lopin de terre
des papillons blancs étendent leurs trompes – ressort d’horloge.

Comme les filles, grandies vite pendant la nuit,
ne savant pas encore
qu’elles l’ont (ça arrive souvent),
les tiges vertes de maïs, ailleurs,
montrent aux aisselles leurs cheveux brillants.

« Ne dépasse pas mon horizon », me dit l’Eté
« un pas en plus, c’est trop ! ».
Un pas encore je l’affronte ! Et je me vois
obligé m’asseoir sur un talus. Etendu au dos,
je me contente d’écouter la voix de ce que je vois.

Je m’ouvre vers le ciel
D’ici et jusque loin.
Une toute autre pensée me contourne.
Un vent qui ne lit pas, lui seulement,
il me feuille vraiment
comme un bouquin.
Teodora Mîndru - XI

Vară, de Lucian Blaga /L’été
A l’horizon – au loin - des sourds éclairs
Palpitent de temps en temps
Comme de longs pieds d’araignée – détachés
Du corps qui les avait portés.

Chaleur brûlante.

La terre entière est champ de blé
Et chant de sauterelle.

Au grand soleil, les grains gardés au sein par les épis
Sont comme des nourrissons tétant.
Paresseux, le temps allonge ses instants
Et, entre coquelicots, il s’assoupit.
A son oreille, la cigale lui fait cri- cri.
Andrei Tompea- XI


Din copilăria mea, de Lucian Blaga / De mon enfance

Avec mes amis, je gardais les oies en aunaies.
L’un après l’autre, des oisons, aux pensées dorées, venaient
me prendre amicalement au bec
le lobe de l’oreille
et les vieux peupliers tremblaient en éveil.

En état de torpeur, je regardais
en fermant à demi mes paupières
comme les bœufs bougeaient
parmi des caille-lait jaune
au dessous des saules,
je m’étonnais qu’ils ne voient pas
du bout de leurs cornes comme un colimaçon
Et les bœufs ruminaient leur chaleur sans façon.

Au dos sur l’herbe me jetant,
les yeux vers la voûte bleu,
je m’imaginais étendu sur le ciel
légèrement
m’accoudant.

Je me rappelle encore :
Dans un champ ensemencé du chanvre
un épouvantail bariolé
s’appuyait d’un long pieu,
pour que les vents le caresse mieux.
Un nid de moineau dans son chapeau,
ses boucles d’oreille - grappe de rages !
De lui, tous les enfants riaient
- Quel dommage ! –
moi, j’en éprouvais de la pitié,
car je l’aimais.

J’étais petit alors
mais je pensais: c’est quelqu’un de près
et je l’aimais.
Et un martyre je me sentais
. Andra-Denisa Popa - X

Scoica, de Lucian Blaga/ La coquille
Je regarde en moi, hardi et souriant
et mon cœur
je le prends dans ma main. En tremblant
je serre ce trésor à l’oreille en l’écoutant.

Il me semble
que j’ai dans mes mains une coquille,
dans laquelle,
longuement et mystérieusement,
le murmure des mers inconnus se fait entendre.

Oh, arriverai-je une fois,
arriverai-je alors au bord
de ce mer lointain
que je le sens
quoique invisible pour moi ?
Ioana Vaidoş- IX

Lacrimile, de Lucian Blaga/ Les larmes
Quand le premier homme,
expulsé du nid de l’éternité,
traversait, éberlué et pensif, les bois ou les champs,
torturé par l’horizon, les nuages et la lumière,
qui le sermonnaient - et de toute fleur
le paradis le perçait d’un souvenir –
alors cet exilé ne savait pas pleurer.
Une fois, exténué par le bleu d’azur
du printemps,
âme d’enfant, le premier homme
tomba la face vers la terre, en poussière.
« Seigneur, reprend ma vue
ou, si tu peux, voile mes yeux, mes paupières
pour ne pas voir
ni fleurs, ni ciel, ni nuages et ni les sourires d’Eve
car, vois-tu, j’ai mal de leur lumière ».
Alors, le Miséricordieux, dans un instant de compassion
lui donna – les larmes.
Raluca Boldi - XII

Rezultate obţinute de elevii noştri
la concursurile şcolare

1. Concursul de limba şi literatura română :

1.1.Faza zonală (Topliţa):
- Locul I: Aurelian Dragomir (VIII)
- Locul II: Andreea Natea (V)
- Menţiuni: Denisa- Teodora Popa (VI)
Bianca Urzică (VI)
Raul Buzilă (VII)
Bianca Hurubă (VIII)
1.2.Faza judeţeană (Miercurea-Ciuc):
- Menţiuni: Denisa-Teodora Popa (VI)
Bianca Urzică (VI)
Mulţumiri domnilor profesori Sofia şi Ioan Cutlac.

2. Olimpiada de matematică:

2.1.Faza zonală Topliţa, 26 ian. 2009):
- Locul I: Denisa-Teodora Popa (VI)
Andra- Diana Popa (X)
Claudiu Ilisan (XI)
- Locul II: Ioana Vaidoş (IX)
- Locul III: Andreea Cotfas (VI)
2.2 Faza judeţeană (Miercurea Ciuc, 7 martie 2009):
Elevii participanţi au obţinut menţiuni.
Mulţumiri domnilor profesori Ionela şi Cristian Popa.

3. Olimpiada Naţională a Sportului Şcolar:

3.1.Faza zonală:
- Locul I: Fotbal băieţi clasele I-IV, nivel rural
Fotbal băieţi clasele V-VIII, nivel rural
3.2.Faza judeţeană:
- Locul II: Volei fete clasele V-VIII, nivel rural şi urban
- Mulţumiri domnilor profesori Elemer Ilyes şi Horea Dobrean.

Pasiunea noastră, fotbalul

Echpa de fotbal a şcolii generale s-a calificat pentru faza judeţeană!
Am plecat într-o dimineaţă răcoroasă, împreună cu domnul profesor Horea Dobrean, la Topliţa, unde urma să aibă loc meciurile de fotbal din cadrul campionatului, faza zonală. Visam toţi să fim învingători, dar emoţiile ne copleşeau.
Primul meci l-am jucat cu elevii din Bilbor. L-am câştigat cu 4 - 1, ceea ce a hotărât calificarea noastră pentru finală. Emoţiile de la început s-au transformat în entuziasm. Înainte de meci a venit şi Domnul Director să ne încurajeze. Meciul final, cu elevii din Corbu, a început foarte bine. La pauză conduceam cu 3-0: Domnul profesor ne-a spus că meciul nu este încă câştigat, să fim foarte atenţi şi să ne menţinem rezultatul. Cu 4 minute înainte de sfârşitul meciului scorul devenise 3-2. De pe margine auzeam cuvintele de încurajare ale profesorului: „numai cu calm şi o să câştigaţi!”. Ne-am concentrat şi am câştigat. Domnul profesor ne-a felicitat şi ne-a spus că i-am făcut o bucurie imensă.
Cu toţii eram fericiţi. Am făcut poze cu echipa şi cu domnul profesor, apoi am primit diploma. Aşteptăm cu nerăbdare data de 28 martie când va avea loc faza judeţeană a campionatului.
Petrişor Bot, Iulian Cotfas, Gabriel Moldovan

CUTIA SURPRIZELOR

Una din strategiile de învăţare în învăţământul preşcolar este metoda proiectelor de cercetare, o metodă apropiată de universul copiilor.
Noul curriculum al învăţământului preşcolar impune folosirea cât mai des a acestei metode, respectiv între 5 şi 7 proiecte de cercetare într-un an şcolar.
Unul din proiectele pe care le-am desfăşurat cu copiii de la Gădiniţa din Călnaci a fost CUTIA SURPRIZELOR, proiect focalizat pe meserii.
In fiecare zi, la întâlnirea de dimineaţa, copiii au găsit în cutia numită « cutia surprizelor » câte un lucru nou, care constituia punctul de plecare pentru tema zilei.
Într-una din zile, în cutie au găsit o pâine. Întrebările au venit imediat, copiii dorind să afle cât mai multe lucruri despre pâine : la ce este folosită, din ce este făcută, unde creşte grâul, cum se face făina, cum se pregăteşte…
Am pornit, aşadar, în lungul drum al coacerii unei pâini. Colaborarea cu parinţii a fost deosebită, ajutându-ne să parcurgem împreună acest drum : să frământăm făina cu apă caldă şi cu sare, apoi să coacem pâinea în cuptorul tradiţional al unei vecine. Era o noutate pentru micuţi, dar bucuria descoperirii a fost mare.
Cât timp a dospit pâinea, le-am citit copiilor o poveste : « Petrică şi pâinea ».
Fiecare dintre copii a primit puţin aluat pentru a-şi modela propria paine. Niciodată nu i-am văzut pe copii mai mândri şi mai încântaţi decât în momentul în care au mâncat din painea făcută de ei şi mai ales atunci când ceilalţi au apreciat-o ca fiind foarte gustoasă.
Acest luru i-a facut să se simtă mult mai responsabili şi mai încrezători în ei. Eu cred că această activitate a atins scopul propus de metoda proiectului de cercetare.
Educatoare Viorica Urzică, Grădiniţa Călnaci

Colectivul de redacţie:

Adriana Muscă, Raul Buzilă, Andreea Ciubucă, Valerica Ciubucă, Elena Ciubucă, Cosmin Urzică, Sergiu Roşca, Teodora Mîndru, Tompea, Andra Popa, Ioana Vaidoş, Raluca Boldi, Ana-Alexandra Dobrean,. Mădălina Ţepeluş, Vlad Tompea, Mădălina Cotfas, Gabriel Moldovan, Iulian Cotfas, Petrişor Bot, Bianca Hurubă, Andrei Roşca, Sergiu Zămonea, Elena Savu, Gianina Urzică, Iuliana Cherecheş, Adina Cotfas, Alexandra Ciubucă, Ed. Viorica Urzică
Profesor coordonator şi tehnoredactor: prof. Doina Dobreanu