joi, 11 decembrie 2008

CUNOAȘTERE ȘI AUTOCUNOAȘTERE - Lyceum, 48 (decembrie 2008)

1 DECEMBRIE 2008:
90 de ani de la MAREA UNIRE
O zi rece de iarnă timpurie, ca toate celelalte, dar deosebită prin încărcătura emoţională a momentelor trăite. Ne-am propus să sărbătorim în acest an într-un mod aparte Ziua Naţională a României, respectiv aniversarea a 90 de ani de la Marea Unire a românilor.
Manifestarea a avut loc în sala de sport, unde ne-am adunat elevi, profesori, învăţători şi părinţi. Chiar dacă de-a lungul anilor s-au dat uitării multe din tradiţiile româneşti, cu această ocazie ne-am propus să ne amintim de costumele noastre tradiţionale şi de jocurile populare româneşti. Am realizat un spectacol deosebit pentru localitatea noastră: grupaţi pe clase, am venit în faţa spectatorilor cu cântece populare specifice tuturor zonelor etnografice ale ţării. Încercând în acelaşi timp paşii de dans popular, respectând ritmul melodiilor, s-au remarcat în deosebi elevii claselor a II-a, a III-a şi a VII-a.
Am simţit cu adevărat mândria că suntem români. Trăim într-o ţară frumoasă pe care trebuie să o iubim şi să o apreciem. Colegii mei sunt de aceeaşi părere. Iată în câteva cuvinte starea lor de spirit:

„La noi în şcoală sărbătorim în fiecare an Ziua Naţională a României, la 1 Decembrie. Mulţumim doamnelor învăţătoare şi profesoare care ne-au ajutat să realizăm spectacolul de 1 Decembrie şi în acest an; le mulţumim şi pentru bucuria pe care am trăit-o în aceste momente.”
(Bogdan Cotfas)
„Manifestarea noastră prilejuită de această măreaţă aniversare naţională a fost, cred eu, una inedită. Mi-a plăcut şi m-a emoţionat mult şi aş vrea ca în fiecare an să se întâmple la fel.”
(Sergiu Zămonea)
„M-a impresionat bucuria părinţilor pentru copiii lor, îmbrăcaţi în frumoasele costume româneşti, văzându-i cântând şi dansând în ritmul jocurilor populare”.
(Ana Coznean)
„Am ascultat şi am cântat cântece frumoase, emoţionante, care ne umezeau ochii de bucurie şi mândrie că suntem români.”
(Alexandra Ciubucă)
„Am aşteptat cu nerăbdare ziua aceasta, ca să cântăm şi să dansăm împreună, curioşi, în acelaşi timp, cu ce şi cum se prezintă fiecare clasă. A fost incredibil de frumos!”
(Ioana Mantu)
„Entuziasmul nostru, al elevilor implicaţi în acest spectacol, era întreţinut de bucuria şi aplauzele spectatorilor. Simţeam că suntem priviţi cu mare drag şi cu simpatie.”
(Liliana Platon)
„Atmosfera sărbătorească din sala de sport a fost copleşitor de emoţionantă. Mi s-a părut că însuşi domnul Director al şcolii era foarte emoţionat. Am simţit pe deplin bucuria şi mândria că sunt româncă.”
(Oana Suciu)
„Îmbrăcată în costumul naţional al bunicii, m-am integrat repede în atmosfera sărbătorească pe care nu mi-aş fi putut-o imagina în ajun. Cântecele noastre populare, din diferitele zone ale României, ne picurau în suflete linişte, dragoste pentru tradiţiile noastre şi sentimentul de mândrie că toate acestea ne reprezintă pe noi românii.”
(Iuliana Cherecheş)
„Ne bucurăm că, în această zi de mare sărbătoare a României, noi - elevi, învăţători, profesori şi părinţi - , animaţi de iubire faţă de ţară, am reuşit să creăm împreună o atmosferă plăcută, deconectantă şi deosebită. Şcoala noastă a fost cu adevărat în sărbătoare.”
(Elena Savu)
„Pentru mine ziua aceasta a fost una specială: Cel mai frumos moment a fost cel din final, atunci când toţi cei prezenţi ne-am prins de mâini, am format o horă şi am cântat Hai să-ntindem hora mare!”
(Bianca Hurubă)
„După bucuria şi veselia noastră manifestate prin cântece, jocuri şi poezii la şcoală, am mers la biserică cu flori, pentru o rugăciune şi un moment de reculegere în faţa monumentelor eroilor din localitatea noastră căzuţi în cele două războaie mondiale” (Andreea Mîndru)
A consemnat Andrei Roşca
DIN CAIETELE ELEVILOR


Laissons l’imagination libre !
Lucien et Zayane, deux adolescents, sont les personnages de l’écrivain français Le Clésio. Lui, un jeune de 17 ans, il travaille dans une boulangerie, elle est lycéenne. Lucien tombe amoureux de cette jeune fille, mais il hésite de lui parler à cause de sa timidité. Il écrit à Zayane tous les jours une lettre qu’il glisse dans sa boîte aux lettres. Pourrait-on imaginer ce qu’il écrit à Zayane ? Les élèves de la dixième l’essayent.

Mademoiselle Zayane,
Je t’ai observée ce matin quand tu étais en train de passer devant la boulangerie où je travaille. Tu te dépêchais pour arriver à l’école. J’ai été touché par ta beauté et tes gestes qui animent l’environnement. Tu as l’air de venir d’une autre planète… Je voudrais entrer dans ton univers, je voudrais t’accompagner à l’école, pour passer plus de temps avec toi. Je voudrais te parler chaque jour en te voyant, mais je ne sais pourquoi, je n’ai pas assez de courage pour te dire quelque chose.
Je serrais très heureux si on devenait des amis, et toi ?
Amicalement, Lucien (Andra Popa)

Chère mademoiselle Zayane,Les yeux en larmes je m’assieds devant une feuille blanche de papier pour vous écrire de nouveau. Je me souviens vos yeux bleu cristal qui me rendent heureux en les voyant. Je vous ai vue aujourd’hui et je me suis senti être près de vous, même si j’étais derrière une fenêtre de notre boulangerie. Vous êtes chaque fois comme un rayon de soleil pour moi. C’est ce que je voulais vous dire aujourd’hui.
Je vais vous écrire demain. Amitiés, Lucien (Ana Rusu)

Mademoiselle Zayane,Ça fait longtemps que je ne t’ai plus écrit. J’espère avoir un jour le courage de te parler.
Tu as l’air de venir d’une autre planète où d’un pays lointain.
Je voudrais connaître ton univers de vie, tes passions, tes amis, tes loisirs, ce que tu aimes et ce que tu n’aimes pas, le tout.
Moi, j’aime la poésie. Je viens de lire une poésie qui nous parle de l’amour, une poésie écrite par le poète roumain Mihai Eminescu, Le lac. Je t’écris deux strophes de cette poésie :
« Le lac bleu des bois énormes /En nénuphars jaunes abonde.
Il ébranche une barque /Au frisson des blanches rondes.
Moi, je passe le long des berges/ En écoutant, en attendant
Qu’Elle du roseaux paraisse/ Et dans mes bras se laisse. »
Toi, Zayane, tu aimes la poésie ?... Amitiés, Lucien (Tiberiu Cotfas)

Mademoiselle Zayane,
Je t’ai aperçu par la fenêtre de la boulangerie…Tu étais heureuse. Je voudrais être à côté de toi et je voudrais aller moi aussi à l’école pour passer plus de temps avec toi. Tu as l’air de venir d’un autre monde. Je voudrais te parler chaque foi que je te vois, mais… Maintenant je te dis à cœur ouvert que je n’ose pas. Peut-être un jour j’aurai ce courage. Amicalement, Lucien (Cosmina Oltean)

Chère Zayane,Aujourd’hui je veux te dire que tu es une jeune fille très belle, la plus belle du monde entier. Je suis tombé amoureux de toi dès le premier instant que je t’ai vue. Ça a été le matin où tu es entrée dans la boulangerie où je travaille pour acheter un croissant. Je ne crois pas qu’il soit possible être une autre fille comme toi et je reste enchantée par ta beauté. Je n’ai pas le courage de te parler parce que je suis un peu timide. J’espère que tu me trouves sympathique, que tu pourras accepter mon amitié et qu’on deviendra de bons amis. On ne se connaît pas depuis longtemps, mais je crois qu’on a des passions pareilles, des traits communs. Je voudrais savoir ton opinion sur moi. A demain, Lucien (Cristina Ciubuca)
Prima zăpadăEra o zi târzie de noiembrie. Fusesem nevoit să înnoptez la bunica mea. Nu puteam înţelege de ce bunica prefera să trăiască în singurătate, în căsuţa ei retrasă, la marginea satului.
Dimineaţa, când am tras perdelele, am zărit pe geam felurite flori de gheaţă. Părea fereastra unui palat de cleştar din poveste. Mi se părea că visez. Am şters cu palma caldă geamul pentru a vedea afară. Cu o suflare puternică, crăiasa zăpezii acoperise pământul cu mantaua-i imaculată, strălucitoare. Iarna venise la fereastra mea! Steluţe argintii continuau să danseze în boarea dimineţii şi se lăsau uşor pe pământ, peste covorul moale de mărgăritare.
Deschid fereastra. Aerul proaspăt invadează încăperea. În depărtare, spre apus, munţii, care erau una cu norii, par nişte uriaşi. În partea opusă, soarele ne zâmbeşte printre nori şi ne îndeamnă să ieşim afară spre a ne bucura din plin de prima zăpadă. Brazii sunt încărcaţi de zăpadă. Adierea de vânt sau poate mişcarea vietăţilor, păsări sau veveriţe, scutură crengile de povara zăpezii.
Pârâiaşul care trece prin faţa casei dispăruse peste noapte. Încerc să aud susurul apei, dar cristalul de deasupra atenuează clipocitul apei. Parcă încremenise totul.
Sunt cu totul fascinat de frumuseţea acestui tablou pe care iarna l-a adus la fereastra bunicii. Abia acum înţeleg de ce bunica nu voia să se despartă de casa ei şi de locul minunat, de poveste, în care trăieşte.
Bianca Hurubă, Iuliana Cherecheş, Andrei Roşca, Aurelian Dragomir, clasa a VIII-a

Le portrait de mon copain/ ma copine

Mon collèque s’appelle Cristian. Il est une personne bien élancée, les yeux et les cheveux bruns. Cristi, comme on lui dit amicalement, est un bon ami, bien qu’il ait des crises de personnalité, mais chaque individu a ses défauts. Mon collègue de banc est intelligent, orgueilleux et un peu timide bien qu’il ne reconnaisse pas. Cristi est comme ça et je l’aime tel comme il est.
(Dorin Sbanca, XII-e A)

Mon collègue s’appelle Julien. Il est un bon garçon, les yeux et les cheveux bruns. Il est de haute taille, astucieux et charmant ; c’est une raison importante pour qu’il attire l’attention de toutes les filles du lycée. Parfois il est un peu mensonger. Ça ne me plaît pas. Julien est un jeune d’avenir ; je crois qu’il arrivera une personne importante. J’aime aussi la personnalité de Julien. Ce que j’adore à lui, c’est qu’il est gai, poli et aimable. (Mihai Cotfas, XII-e A)

Marie, une demoiselle très belle, est ma collègue de banc. Elle est de taille moyenne, ni grosse, ni faible, donc parfaite. Elle est créole, les cheveux noirs frisés à une longueur moyenne. Ses yeux noisette volent le cœur de tous les jeunes. Elle est une nature ouverte, sociable, communicative et compréhensive. Marie est très sympa, intelligente, formidable. D’un jour à l’autre elle est de plus en plus surprenante. Ses seuls inconvénients sont qu’elle aime parfois s’ériger en chef, en plus, elle est entêtée. Mais un bonne amie ne se laisse pas surprise par ces défauts.
(Ionela Cozma, XII-e A)

Qu’est-ce que je pourrais vous dire de Rozalia ?
C’est ma collègue de banc, mais aussi une bonne amie parce qu’on se comprend très bien et c’est le plus important, pense-je. Je ne la connais très bien parce qu’on ne passe pas beaucoup de temps ensemble, mais je peux dire qu’elle est une nature joyeuse et très conviviale. Parfois elle est fâchée, mais ça passe vite.
Elle est une personne jolie, blonde, aux yeux bleus, un peu dodue, mais elle est bien telle comme elle est. Rozalia habite dans un petit village – Hodosa, au troisième étage d’un immeuble, avec ses parents. Rozi est mon amie et j’espère qu’elle reste pour toujours la même bonne amie.
(Raluca Boldi, XII-e A)

Si je compare les qualités et les défauts de mon amie, il est évident que la balance s’incline vers ses qualités. Ma collègue de banc s’appelle Timea. Elle habite dans un petit village voisin, Hodosa, situé non loin du municipe Toplita. Elle a 18 ans, les yeux verts, un petit nez, les lèvres délicates, les cheveux ondulés ni longues ni courts. De petite taille, Timea est une poupée animée, très sympa et formidable.
Au-delà de ses qualités, Timea est quelque fois un peu impulsive, mais je l’accepte et je l’aime telle comme elle est. (Virginia Rîpan, XII-e A)
Le garçon de mes rêves
Je crois que le garçon de mes rêves aura les yeux bleus, qu’il sera sincère, beau, compréhensible et un bon copain. J’estime qu’il aime l’école, la famille et la vie, qu’il aura le sens des responsabilités. Pour moi, il est très important qu’il m’aime et que je l’aime aussi, parce que l’amour est très important. Teodora Mîndru

AUTOCUNOAŞTERE


Mă cunosc bine?
Moto: „Trebuie să ne cunoaştem pe noi înşine; chiar dacă nu găsim adevărul, măcar ne ajută să facem ordine în propria viaţă.” (Pascal)
Fiecare dintre noi are o imagine de sine stabilită în timp, bazată pe autoobservaţie şi autocunoaştere. Se spune că nimeni nu ne cunoaşte mai bine ca noi înşine.
Mă numesc Adriana. Sunt o fire optimistă, sensibilă, veselă şi foarte prietenoasă. Mă adaptez repede în orice situaţie. Pun totul la suflet, dar nu arăt niciodată tristeţea ce o ascund în interior. Apreciez foarte mult sinceritatea şi modestia. Ambiţia este una dintre principalele mele caracteristici. Pentru mine nu există „nu pot”, crezând că orice se realizează cu voinţă, răbdare şi perseverenţă.

Eu mă numesc Raul. Am părul şaten şi ochii verzui ca brazii. Mă consider un băiat obişnuit, cu calităţi şi defecte, ca toţi ceilalţi. Dintre calităţile mele aş aminti sinceritatea, ambiţia şi buna credinţă în cei care mă înconjoară. La cei 13 ani ai mei mă consider doar un copăcel, care, cu grija părinţilor mei, va deveni cândva falnic. Ceea ce este mai important pentru mine în prezent este să merg la şcoală, să învăţ în fiecare zi un lucru nou pe care să-l reţin în cartea sufletului meu.

Pentru că m-am născut între Sfântul Andrei şi Sfântul Nicolae, port numele de Andreea şi Nicoleta.
Sunt o fire cam timidă, dar prietenoasă. Am 12 ani, ochi căprui şi părul şaten. Îmi plac culorile albastru, galben şi roşu. La şcoală iubesc biologia şi informatica, dar ador sportul, în special fotbalul, voleiul, pescuitul şi mersul pe bicicletă. Pentru că nu am fraţi, sunt un pic egoistă…

Eu cred că încă nu mă cunosc foarte bine, dar pot spune că sunt o fire optimistă, veselă şi uneori cam timidă. Îmi place să le ajut pe mama şi pe bunica la treburile casnice şi gospodăreşti. Îmi plac foarte mult animalele domestice. Ador florile între care lalelele, trandafirii şi regina nopţii.
Mi-ar plăcea să devin poliţistă sau avocată..
S-au prezentat: Adriana Muscă, Raul Buzilă, Andreea Ciubucă, Valerica Ciubucă ( VII)

NUME NOI DE STRĂZI LA SUBCETATE

Originar din localitatea Goreni, judeţul Mureş, din părinţi ţărani, a învăţat la Reghin între 1867-1871, apoi a săvârşit studiile liceale şi teologice la Blaj. A funcţionat ca învăţător (1883-1884), apoi ca preot (1884-1898), la Subcetate – veche aşezare românească de pe Valea Mureşului Superior. În continuare, între 1898-1916, a fost protopop al Giurgeului şi inspector al şcolilor naţionale române din Giurgeu, cu sediul la Gheorgheni.
Protopop al Giurgeului, Elie Câmpeanu a fost un apreciat colaborator al lui Ioan Bianu, bibliotecarul Academiei Române, pentru care a negociat cumpărarea, pentru 400 de coroane, a Psaltirei slavo-române din 1577, descoperită la Voşlobeni. Între 1898-1904 a colaborat la realizarea Enciclopediei române, editată la Sibiu în trei volume de societatea ASTRA.
Condamnat la închisoare şi destituit din post, în 1916, trece munţii în Moldova cu armata română, împreună cu cei patru fii ai săi. Pentru activitatea merituoasă desfăşurată în aceşti ultimi ani, i-au fost conferite două decoraţii de război, în 1918 şi în 1920.
După ce a fost numit în 1920 protopop la Târgu-Mureş, şi-a dedicat tot restul vieţii activităţii culturale. A publicat numeroase articole despre vechimea şi continuitatea românilor din judeţele Mureş şi Ciuc în Revista istorică a lui Nicolae Iorga, în ziarele locale: Mureşul cultural şi Astra. A fost unul dintre întemeietorii societăţii de istorie, arheologie şi etnografie din Târgu-Mureş, fondată la 15 septembrie 1924, şi animatorul ei principal.
În 1931, Nicolae Iorga l-a decorat personal pentru întreaga sa activitate culturală, iar la 27 ianuarie 1937, la moartea acestuia, tot Nicolae Iorga îl prezenta în Neamul românesc astfel: era “ un preot din vremea veche, superior exemplar de rasă, pe atât de tare în suflet pe cât de modestă-i era înfăţişarea materială: figură tăiată aspru ca de secure ţărănească în lemn de tisă, ochi când strălucitori de veselă bunătate când umezi de lacrămi, când scăpărători de mânie împotriva nedreptăţii şi asupririi. Unele din acele glasuri care parcă au în ele îngemănate dureri de lungi generaţii. Din şcoala durerii ieşeau astfel de oameni”.
Preotul a fost dotat cu înclinaţii pentru scris, pentru cercetări istorice şi arheologice, adunând un vast material referitor îndeosebi la trecutul românilor din zona în care a activat. De la preotul Elie Câmpeanu ne-au parvenit cele mai autentice şi mai preţioase mărturii cu caracter monografic despre localitatea Subcetate - Note referitoare la istoria Varvizului, parohie în protopopiatul Giurgeului… din anul 1904. Observaţiile acestui spirit incandescent, preocupat de a scoate la lumină adevărul despre vechimea şi continuitatea românilor din judeţele Mureş şi Ciuc, sunt bazate pe o documentaţie istorică şi arheologică riguroase. Însemnările lui sunt făcute pe baza arhivei bisericeşti, a unor date însemnate pe vechi icoane şi obiecte, toate dispărute în incendiul din 1899, când vechea biserică din lemn construită la Subcetate înainte de 1734, după afirmaţia lui Elie Câmpeanu, a ars, fără a se fi putut salva ceva din ea.
În cei 15 ani trăiţi la Subcetate, ca învăţător şi ca preot, Elie Câmpeanu a câştigat încrederea, respectul şi dragostea locuitorilor acestei localităţi. Apreciindu-i râvna, dăruirea de sine şi meritele deosebite, comuna Subcetate i-a acordat în 1926 cetăţenia de onoare. În 1930, la 19 octombrie, în calitate de preşedinte al Comitetului Şcolar din judeţul Mureş, a participat la inaugurarea edificiului şcolar din satul Filpea, aparţinător comunei Subcetate, în care va funcţiona în continuare şcoala ale cărei începuturi datează din anul 1884,, din vremea păstoriei preotului Elie Câmpeanu.
Ca semn de preţuire şi recunoştinţă pentru marcanta personalitate a preotului şi cărturarului Elie Câmpeanu, dar şi ca semn de neuitare, numele său îl poartă astăzi strada centrală a comunei Subcetate, de-a lungul căreia se află Liceul, al cărui edificiu se află pe locul vechiului aşezământ şcolar din bârne unde a fost dascăl Elie Câmpeanu şi Biserica „Sfântu Dumitru”, situată pe vechiul amplasament al bisericuţei din lemn în care a slujit o vreme preotul Elie Câmpeanu.

Strada Învăţător PETRU GAFTON (1862-1921)

Petru Gafton este descendentul unei vechi familii din Subcetate. În inventarul sau conscripţia contelui Lazar din 26 noiembrie 1742, privind localitatea Subcetate, este înscris numele lui Gafton Gheorghe, de 40 de ani.
Şcolit la Blaj, a fost numit învăţător în localitatea natală, comuna Subcetate în 1887.
Om cu suflet ales şi mărinimos, Petru Gafton a fost devotat profesiei sale de dascăl. Pentru elevii săi a fost învăţător şi model de viaţă; pentru săteni a fost exemplu de hărnicie, chibzuinţă, cumpătare şi echilibru.
A fost învăţător la Varviz foarte mulţi ani şi a desfăşurat aici o prestigioasă activitate didactică. Petru Gafton se ocupa singur de toţi elevii din satul Subcetate, care frecventau şcoala în două schimburi.

Unicul lor fiu, Ionel Gafton, a studiat medicina; a plecat ca voluntar medicinist în primul război mondial şi nu s-a mai întors.
În ziua Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, locuitorii comunei Subcetate s-au adunat la biserică. Aici s-a sfinţit primul steag românesc, s-a depus jurământul de credinţă către neamul românesc şi s-a cântat “Deşteaptă-te, române”.
Ideea de a învăţa cântecul acesta patriotic aparţinuse lui Iacob Pop, care ştia că învăţătorul Petru Gafton îl cunoaşte. Abia întors acasă din deportarea în Ungaria, învăţătorul era bolnav, dar a răspuns cu bunăvoinţă elanului patriotic din sufletele tinerilor entuziaşti şi i-a învăţat textul şi melodia cântecului.

Colectivul de redacţie:
Andrei Roşca şi colegii din clasa a VIII-a, Andra Popa, Cosmina Oltean, Tiberiu Cotfas, Ana Rusu, Cristina Ciubucă, Dorin Sbanca, Mihai Cotfas, Raluca Boldi, Virginia Rîpan, Ionela Cozma, Teodora Mîndru, Adriana Muscă, Raul Buzilă, Andreea Ciubucă, Valerica Ciubucă ( VII)

Profesor coordonator şi tehnoredactor : Doina Dobrean

vineri, 14 noiembrie 2008

Cusături artistice, traduceri (LF) - Lycem, nr.7 (47), oct. 2008

MOTO:
Dacă omul a fost născut în mărire şi cinste, în mărire şi cinste trebuie făcut lucrul cel bun.


CĂRŢI NOI:

Doina Dobreanu, Cusături artistice din Subcetate-Mureş (Harghita), Gheorgheni, 2008


Tot mai mult este îndemnată ziua înspre regăsirea spiritualităţii tradiţionale. Constantin Noica prefigura timpul acesta, al căutării şi aflării de sine, ca fiind unul de purgatoriu. Între demersurile ce antrenează acest câmp ideatic, vă semnalăm cartea profesoarei Doina Dobreranu, Cusături artistice din Subcetate-Mureş (Harghita), 2008.
Ab initio, autoarea ne invită să-i fim interlocutori. Citind argumentele şi privind un amplu material expoziţional, cunoscând, astfel, cu precădere, specificitatea patrimoniului tradiţional din zona etnografică a Mureşului Superior, interlocutorul va urma şi împărtăşirea din lumina acestuia. Localităţi ca Sărmaş, Gălăuţaş, Topliţa, sau cele din preajma Călimanilor şi Giurgeului, Bilbor, Corbu, Tulgheş, rânduiesc o topografie spirituală de reverberaţie, în care autoarea detaşează, ca axix, localitatea Subcetate de Mureş.
Să ilustrezi date din destinul cultural al unui sat transilvănean nu pare, la prima vedere, o întreprindere anevoioasă. Felul în care îşi prefigurează profesoara Doina Dobreanu cercetarea este, în schimb, unul anevoios, de durată, circumscriind subiectul într-unul generos panoramic de istorie şi cultură, cu temeinicia profesorului şi pasiunea colecţionarului. Căci, o bogată colecţie personală stă la baza scrierii acestei cărţi. Colecţionarul, lămurit asupra valorii cusăturilor ce înfrumuseţează vestimentaţia şi interiorul ţărănesc, depune mărturie de credinţă, prin pagina de carte, întru neştergerea acestora şi, mai departe, întru instituirea lor în certitudini de supravieţuire identitară. Aceasta fiind miza cărţii, autoarea recurge la acurateţea cuvântului şi limpedele iconografic, ştiind că aşa, cuvântul şi imaginea, pot fi lămuritoare. Sunt prezentate obiecte de vestimentaţie, cămăşi, poale, brâie, prigitori, şurţuri, sumane, cioareci şi obiecte de interior, lipideie, verinci, ştergare, perdele, feţe de masă şi de pernă, din secolul al XX-lea, unele chiar din anul 1900, altele din anii 1920, 1940, 1950 sau 1965, etalând subtilitatea şi frumuseţea cromatică, diversitatea şi fineţea punctelor de cusătură şi a motivelor, unicitatea lor etnoartistică, legătura de sfinţenie dintre universul de viaţă al creatorului şi arta sa. Autoarea ne edifică asupra permanenţei în care veşmântul spiritului trece în veşmântul trupului, cămaşa sau verinca având nu doar formă şi ornamentică, ci prin acestea, semne ale cumpătării, bunei-cuviinţe, fricii de Dumnezeu ş.a.m.d.
Este o carte convingătoare, scrisă cu temeinicia studiului ştiinţific, cu bucuria descifrării depline a subiectului, dar şi cu litera de rară sensibilitate a jurământului; tocmai pentru că personajul cărţii este satul natal al autoarei şi locul în care Domnia Sa şi-a înrămurat biografia profesională.
Este o carte-muzeu (cu o vădită abilitate a expunerii) şi o pledoarie pentru amenajarea unor case-muzeu în localităţile rurale, cu deschideri vii înspre cunoaştere (şi reflecţie!), menite să pună în dialog generaţii, conştiente de valoarea spiritualităţii arhaice şi de actualizarea ei.
Cartea profesoarei Doina Dobreanu se înscrie în seria restituirilor culturale fundamentate pe o documentare amănunţită, pentru a însemna aport bibliografic, în ceea ce istoricul Camil Mureşan numea „reabilitarea unei istorii, multă vreme marginalizată”.
Dl. VALENTIN MARICA
În emisiunea „Vitralii”, la Radio Târgu-Mureş, sept.2008

OPINII

„Doamna profesoară Doina Dobrean îşi propune în cartea „Cusături artistice din Subcetate (Harghita)” să trezească interesul tinerilor şi copiilor din această zonă, şi nu numai, pentru valorile perene ale culturii româneşti populare, să redeştepte dorinţa şi mândria acestora de a fi continuatorii tradiţiilor noastre ancestrale.” (Prof. Maria Şerban)

„Regăsim aici, în modelele cusute pe cămăşi şi pe obiectele de ornamentare a locuinţei ţărăneşti din Subcetate, perfecţiunea geometrică a aspiraţiei acestui neam spre ideal, universal şi Dumnezeire, regăsim aici toate florile şi frunzele anotimpului renaşterii, aspiraţia solară şi florală a verii, galbenul şi auriul toamnelor şi albul iernilor lungi şi aspre din Subcetate. În alte cusături întâlnim albastrul din albastrul ochilor sau al cerului, verdele brazilor şi al dealurilor, galbenul holdelor în pârgă şi iar albastrul cristalin al Mureşului.
Cămăşile sunt albe şi înflorate, mai vesele, ca sufletele fetelor şi femeilor care le poartă, iar „prigitorile” sunt ţesute în culori închise pe potriva trupului pământean şi a celeilalte veşnicii a noastre.
E firesc să apărăm aceste valori. Ele stau la temelia neamului ca munţii neclintiţi.”
(Prof.Ioan Cutlac)

„La temelia acestei cărţi se află, cu siguranţă, multă muncă, căutare, alături de un impuls de ordin etic, moral prin care se transmite generaţiilor actuale şi viitoare câte ceva din ceea ce ne-au dăruit străbunii noştri laolaltă. Preocupările doamnei profesoare pentru folclorul şi etnografia zonei în care trăim scot la lumină faptul că izvorul artei populare româneşti, al acestui tezaur deosebit de variat şi de original, poate fi regăsit şi în măiestria şi spiritul creator al artizanilor comunităţii în care trăim noi.” (Prof. Rodica Rizea)

„Păstrând trecutul ne păstrăm identitatea noastră, cartea noastră de vizită care ne va însoţi pretutindeni în lume. Prin lucrarea doamnei Doina Dobrean, „Cusături artistice din Subcetate (Harghita)”, se creează o punte de legătură între generaţiile noi şi cele vechi care şi-au lăsat puternic amprenta asupra portului, graiului şi obiceiurilor noastre.”
(Claudia Urzică)

„Doamna profesoară Doiniţa-Ana Dobrean acordă cea mai înaltă preţuire tradiţiilor noastre şi îndeamnă tinerii să preţuiască arta populară.
Consider că a deştepta în alte fiinţe omeneşti puteri şi vise care să le întreacă pe ale tale, a le induce altora iubirea pentru ceea ce tu iubeşti şi a face din prezentul tău interior un viitor pentru alţii este, putem spune, un lucru care nu are asemănare.”
(Prof. Crina Gabor)
PATRIMONIU ŞI IDENTITATE LOCALĂ

„Colecţia colecţiilor”
La Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti

Muzeul Ţăranului Român a iniţiat în acest an proiectul Patrimoniu şi identitate locală. Identificarea unor colecţii săteşti din România prin care şi-a propus să stimuleze dezvoltarea unor colecţii etnografice particulare de interes local, după criterii ştiinţifice, estetice şi economice conforme cu politicele Uniunii Europene şi cu normele Consiliului internaţional al Muzeelor, în comunităţile rurale din diferite zone ale ţării, astfel încât acestea să devină adevărate gestionare şi promotoare de cultură.
Au fost selectate colecţii particulare din opt localităţi rurale din România: colecţia particulară Aurel Fluture din Chişcău –Bihor, colecţia particulară Keri Gaspar din Galoşpetreu – Bihor, colecţia particulară Maria şi Nicolae Pipaş din Tisa –Maramureş, colecţia particulară Elena Mălinesc din Slătinioara-Petroşasni, jud. Hunedoara, colecţia particulară Doina Dobrean din Subcetate-Mureş, jud. Harghita, colecţia particulară Anton Socaciu din Peşteana – Hunedoara, colecţia particulară Constantin Niţu din Cornăţelu – Olt şi colecţia particulară Seriha Menseit din Techirghiol – Constanţa.
Aşadar, am avut privilegiul să fiu unul dintre cei opt colecţionari aleşi pentru a participa în perioada 22-26 septembrie a.c. la MŢR la stagiul de formare, beneficiind de un curs atelier format din cinci module (Patrimoniu cultural, ABC legislativ, Bazele conservării, Muzeologie generală, Promovare şi finanţare), de vizitele în colecţiile, laboratoarele şi sălile de expoziţie ale MŢR. Am participat, de asemenea, la amenajarea expoziţiei numită „Colecţia colecţiilor”, folosindu-ne propriile exponate. Scopul acestei expoziţii, concepută ca un „stagiu de practică” pentru colecţionari, a fost promovarea iniţiativelor de acest tip, a propriilor colecţii, dar şi a comunităţilor pe care aceste colecţii le reprezintă.
În cadrul acestei expoziţii, eu am reprezentat costumul popular specific zonei noastre româneşti din Harghita şi elemente de decor reprezentative pentru obiectele de mobilier din casa ţărănească: patul, dulapul, masa şi fereastra.
Vernisajul expoziţiei, care va fi deschisă pentru vizitatori până pe 11 octombrie a.c., a avut loc vineri, 26 septembrie 2008, orele 17,30. Am avut fericirea să am alături la vernisaj şi 20 de „varvigeni” şi sărmăşeni care locuiesc în prezent în capitală.
Cu această ocazie au fost lansate două cărţi: „Robii frumosului. Muzee şi colecţii săteşti din Romînia”, editată de MŢR şi cartea Doinei Dobrean, Cusături artistice din Subcetate-Mureş (Harghita) – 2008. Prima reuneşte povestea celor opt colecţionari şi a colecţiilor acestora; a doua este o carte–muzeu a localităţii Subcetate şi o pledoarie ilustrată generos prin imagini convingătoare pentru înfiinţarea unor case-muzeu vii în localităţile rurale.
În ceea ce priveşte colecţia mea, deocamdată modestă, pot spune că toate obiectele îmi sunt foarte dragi şi mă întregesc spiritual. Cele moştenite menţin trează amintirea părinţilor, a bunicilor, atmosfera copilăriei mele, atmosfera zilelor de sărbătoare de altădată. Celelalte îmi sunt dragi pentru că sunt unice: vechi, expresive şi frumoase. Îmi vorbesc în limbajul propriu despre vrednicia, iscusinţa şi talentul unor femei pe care le-am cunoscut sau abia le-am cunoscut, femei care aparţin unui alt timp, unei alte lumi, fascinante, pe care încerc să o caut, să o cunosc, pentru că mă simt legată de aceşti minunaţi truditori anonimi ai gliei.
Păstrarea bunurilor de patrimoniu local depinde de implicarea colectivităţii, localnici şi autorităţi deopotrivă. Unele comunităţi au realizat mai devreme că sunt în pericol de a-şi pierde tradiţiile care le-au consacrat şi încearcă revitalizarea lor şi înfiinţarea unor lăcaşe de cultură care să contribuie la aceasta. Consiliul Judeţean Alba, de exemplu, a înfiinţat în anii din urmă 32 de muzee săteşti.
Prin organizarea de evenimente culturale şi mai ales prin promovarea culturii locale şi conservarea obiectelor de patrimoniu deţinute de colectivitate, investiţia în cultură, pe termen lung, se va regăsi într-un reviriment economic şi social al localităţilor.
Prof. Doina Dobrean


ATELIER DE TRADUCERI
PRIMĂVARĂ/ Printemps de Lucian Blaga

A cunoaşte. A iubi.
Înc-odată, iar şi iară,
A cunoaşte-nseamnă iarnă,
A iubi e primăvară.
Connaître. Aimer.
Encore une fois et tout le temps
Connaître, ça veut dire hiver
Aimer, ça veut dire printemps.
A iubi – aceasta vine
Tare de deoarte-n mine.
A iubi – aceasta vine
Tare de departe-n tine.
Aimer – ça vient
De très longtemps en moi
Aimer – ça vient
De très longtemps en toi.
A cunoaşte. A iubi.
Care-i drumul, ce te-ndeamnă ?
A cunoaşte – ce înseamnă ?
A iubi –de ce ţi-e teamă
Printre flori şi-n mare iarbă ?
Connaîte. Aimer
Quelle voie y t’engage ?
Connaître, ça veut dire quoi ?
Aimer – on a peur pourquoi,
Entre fleurs et herbe grande ?
Printre flori şi-n mare iarbă,
Patimă fără păcate
Ne răstoarnă-n infinit,
Cu rumoare şi ardoare
De albine re-ncarnate.
Entre fleurs et l’herbe haute,
Passion sans aucune faute
Nous renverse en infinit
En rumeur et en ardeur
Des abeilles reincarnées.
Înc-odată, iar şi iară,
A iubi e primăvară.
Encore une fois et tout le temps
Aimer, ça veut dire printemps.
(Traducere în limba franceză - elevii clasei a XII-a, L2)

POEZIA de Lucian Blaga / La poésie

Un fulger nu trăieşte
Singur, în lumina sa,
decât o clipă, cât îi ţine
drumul din nor până-n copacul
dorit, cu care se uneşte.
Şi poezia este – aşa.
Singură-n lumina sa
ea ţine pe cât ţine:
din nor până la copac,
de la mine pân’ la tine.

Un éclair ne vit jamais
tout seul, dans sa lumière,
qu’un seul instant, autant que
sa voie dure à partir du nuage jusqu’à
l’arbre désiré, avec lequel il s’unit.
La poésie, c’est comme ça.
Seule dans sa lumière
Elle dure autant qu’elle dure :
Du nuage jusqu’à l’arbre,
De chez moi jusque chez toi.
(Traducere în limba franceză –
Andra Popa, clasa a X-a)

NOTE DE CĂLĂTORIE
Vacanţa la Marea Neagră

Într-o zi toridă a vacanţei de vară am primit de la şcoală minunata veste că voi pleca în tabără la mare. Am fost foarte fericită mai ales că nu văzusem încă marea. Era un vis al meu care nu credeam că se va realiza curând. Aveam doar trei zile la dispoziţie pentru a-mi pregăti bagajele, dar emoţiile creşteau cu fiecare zi care trecea.
Pentru prima oară plecam de acasă singură, pentru o săptămână. Îl cunoşteam doar pe Bogdan, băiatul din şcoala noastră cu care am pleca,t împreună cu alţi mulţi şcolari din judeţul nostru. Mi-a plăcut lunga călătorie până la mare, admirând de la fereastra autocarului feluritele forme de relief ale ţării. M-au încântat marea care, nesfârşită, se unea cu cerul la orizont, nisipul prăjit de razele înfocate ale soarelui care ne mângâia tălpile, parcurile de distracţii, concertele la care am participat. Ne-am bucurat de apa caldă şi sărată a mării, de nisipul fin al plajei din care am construit castele imaginare.
La întoarcere, autocarul era plin de hohotele noastre de râs şi veselie. Devenisem între timp prieteni. Am petrecut împreună o vacanţă minunată, de neuitat.
Andreea Ciubucă, VII
ELEVII LA LECŢIE


Unde ne zboară gândul în timpul orelor?

Răspund la această întrebare elevii claselor a VI-a şi a VIII-a.
„Eu în timpul orelor de curs mă gândesc la lucrurile interesante pe care le aud şi trebuie să le învăţ, dar se poate întâmpla să-mi zboare gândul la pauza care urmează, la terenul sport sau la un joc nou pe care aş vrea să-l încerc la calculator. Totuşi, încerc să-mi concentrez atenţia la ore, aşa cum îmi cer tot timpul părinţii şi profesorii.” (Alexandru Lung)

„În timpul orelor de clasă zburăm adesea acasă, unde este bine şi mama ne aşteaptă cu mâncare caldă, unde ne aşteaptă calculatorul cu jocuri ademenitoare. Ne mai gândim şi la fotbal, la marile vedete ale naţionalei României, la Mutu, la Chivu… Revenim în clasă doar când profesoara, văzându-ne zâmbind şi cu privirea aiurea, ne întreabă ceva. Visele se spulberă pe neaşteptate şi situaţia devine penibilă…”(Petru Mureşan)

„În timpul orelor sunt atentă la tot ceea ce se întâmplă în clasă şi mă amuz pe seama celor care sunt surprinşi cu gândul dus departe.” Bianca Urzică)

„Când profesorul explică lecţia, Domnul Imaginaţie ne ademeneşte uşor-uşor şi ne ia cu el în lumea lui, în care şcolarii se simt minunat. Dar profesorul, văzându-ne zâmbetul fericit, ne spulberă fără milă visele frumoase prin întrebări incomode, pe care adesea nici nu le auzim. Ne trezesc la realitate doar râsetele necruţătoare ale unor colegi.” (Alexandru Muscă)

„De obicei încerc să fiu atentă la ore şi nu prea am timp să mă gândesc aiurea. Totuşi, gândul mă poartă uneori la cele mai frumoase locuri unde pot face ceea ce vreau. Mă gândesc cât de bine îmi era atunci când eram mică, nu aveam aproape nici o responsabilitate şi mă puteam juca de dimineaţa până seara…” (Teodora Popa)

„Profesorul vorbeşte, explică…Se întâmplă să cad în capcana plictiselii şi mintea mea să alerge în altă parte. Încet-încet, simt cum imaginea din ochii mei devine neclară. Parcă aud o muzică armonioasă de pian şi vioară şi în faţa mea se deschide o uşă prin care intru într-un tărâm de vis…
Visul însă durează puţin, doar până când profesorul mă cheamă înapoi, la realitate, printr-o întrebare pe care nu o înţeleg…” (Bianca Hurubă)

„Doar uneori gândul îmi zboară în timpul orelor, la ceea ce mi s-a întâmplat sau la ceea ce aş face, la distracţie, la un concert cu Celine Dion, Britnez Spears, Shakira…” (Adina Cotfas)

„De multe ori, când n-am chef de ore, pur şi simplu nu scriu nimic, mă gândesc la distracţiile pe care le-am trăit în timpul week-end-ului sau la ceea ce aş vrea să fac.” (Horvat Alexandru)

„Nu de puţine ori plictiseala şi moleşeala unei ore neinteresante ne fac să ne gândim la cu totul altceva decât la tema lecţiei. Începem să visăm cu ochii deschişi, cu toate că scriem lecţia în caiete după vocea profesorului care se aude parcă dintr-o cameră alăturată. Mi s-a întâmplat şi mie. Visam la o vacanţă în Tenerife, desprinsă parcă dintr-un film de acţiune în care eu aveam rolul principal. Arme, uniforme de poliţist, misiuni secrete, toate îmi apăreau în minte ca pe un ecran uriaş. Când m-am trezit din visare, lecţia era pe jumătate scrisă în caiet…” (Aurelian Dragomir)

„Eu mă gândesc în timpul orelor cum să-i fac pe colegii de clasă să râdă.” (Bogdan)

„În timpul orelor, în timp ce mestecăm gumă, ceea ce enervează pe profesori, gândul ne zboară la băieţi frumoşi, scriem pe caiete numele lor… Dacă nu eşti atent de la începutul lecţiei, nu mai înţelegi nimic până la sfârşitul ei şi atunci e firesc să zboare gândul te miri unde. Urmează notele proaste şi reproşurile părinţilor de a fi fost cu capul în nori.” (Andreea Mândru)

„Mă străduiesc să fiu atent la ore, dar uneori mă mai gândesc şi la fete. La ultimele două ore aştept cu nerăbdare să ajung acasă, la mâncare. (Adrian Bordea)

„Pe mine mă duce gândul, în timpul orelor, la viitorul meu. Aş vrea să am casa mea, maşina mea…Îmi spun mereu că dacă învăţ şi sunt elev silitor o să ajung cine îmi doresc. De aceea sunt foarte atent la toate orele. Fiind atent, jumătate lecţia se învaţă în clasă.” (Andrei Roşca)

AUTOCUNOAŞTERE
Stăpânirea de sine

În antichitate, Epictet susţinea că „nimic nu înalţă mai mult în lume decât măsura şi modestia”. „Omul cel mai mare – spunea Schopenhauer – nu este cuceritorul, ci acela care se stăpâneşte pe sine”.
Cum am putea defini „stăpânirea de sine”? Aş putea spune că vine dintr-un fel de imbold al conştiinţei, ori de câte ori ne abţinem să facem anumite lucruri care nu ne onorează; poate fi înţeleasă şi ca un imbold al „inimii”, atunci când ne abţinem să provocăm suferinţă celor din jur prin puterea cuvântului sau a gestului, în momente de furie, deznădejde sau dezamăgire.
Stăpânirea de sine implică o mulţime de virtuţi: în primul rând o voinţă de neclintit, măsura între ceea „trebuie” şi ceea ce îţi place, între ceea ce se cade şi nu se cade, puterea de a distinge între bine şi rău, între frumos şi urât. Este ea însăşi o virtute de preţ care stabileşte echilibrul în viaţa fiecărui individ.
Aşadar, sintagma „stăpânirea de sine” defineşte o atitudine esenţială în comportamentul nostru, de care depinde într-o anumită măsură chiar realizarea noastră. (Andra Popa)

Este foarte important să te poţi controla în orice împrejurare, dar nu oricine poate atinge această „performanţă”. Eu, care nu sunt foarte vorbăreaţă, reuşesc foarte bine să nu divulg tot ceea ce gândesc. Poate tocmai de aceea par cam „misterioasă”. Sunt o persoană cu principii şi din această cauză punctul meu de vedere este luat uneori în deriziune. La şcoală, unde competiţia este continuă, apar multe situaţii care mă revoltă, dar pot fi oricând stăpâna mea, controlându-mi bine reacţiile impulsive. (Cosmina Olteanu, clasa X A)

Eu cred că stăpânirea de sine depinde de raţiune, de omenescul nostru. Ea se învaţă, înfrânându-ne anumite porniri, mânii, nerăbdări, patimi, pofte, deşi nu rareori ne simţim nemulţumiţi, revoltaţi, răzvrătiţi, invidioşi…
Este adevărat că viaţa nu este uşoară, dar trebuie să înţelegem că fiecare experienţă, chiar dacă ne aduce pe moment suferinţă, nemulţumire sau revoltă, trebuie să ne fortifice stăpânirea de sine.
Deseori eşecul omului se datorează lipsei de prudenţă şi a stăpânirii de sine într-un anume moment dat. Stăpânirea de sine este cea care îţi asigură discreţia şi adevărata libertate.
(Cristina Hurubă, clasa X A)

DISCIPLINA ŞCOLARĂ
Atitudine
Suntem elevi într-o clasă de liceu. Frecventăm şcoala cu regularitate, suntem conştienţi că numai cu o pregătire serioasă şi cu o educaţie pe măsură ne vom putea realiza ca oameni şi vom putea fi competitivi. Este nevoie de responsabilitate, seriozitate, punctualitate, respect pentru părinţii şi profesorii noştri, dar şi faţă de noi înşine, curaj, demnitate…
Observăm cum în timpul pauzelor mulţi colegi de-ai noştri nu se comportă frumos, adică civilizat. Cu nevinovăţie, ei motivează că doar se distrează, se joacă: se împing, se bruschează, se lovesc, vorbesc vulgar, se jignesc, se poreclesc, strigă. Unii dintre cei care primesc corn şi lapte se stropesc reciproc, apoi aruncă pretutindeni ambalajele. Dacă li se face observaţie răspund şi se manifestă cu obrăznicie. Nu avem curajul să luăm atitudine pentru că turbulenţii sunt tot mai mulţi, se coalizează şi devin impulsivi, recalcitranţi, violenţi.
Am găsit şcoala curată şi se fac eforturi să se menţină ordinea. Ne bucurăm că avem condiţii de învăţătură civilizate, cu încălzire centrală, cu apă curentă, cu mobilier nou în sălile de clasă, cu grupuri sanitare amenajate corespunzător în incinta şcolii. Din păcate nu toţi ştim să le apreciem, să ne bucurăm de toate acestea. Sunt unii pe care numai şcoala nu-i interesează şi îşi găsesc satisfacţii distrugând totul în jur, sfidând - oare chiar inconştient? – cele mai elementare reguli ale bunului simţ.
Pentru ca aceşti elevi, care acţionează credem în timpul orelor când îşi cer permisiunea să iasă din clasă, cea mai eficientă măsură ar fi instalarea unor camere de supraveghere în punctele cheie. În felul acesta s-ar găsi uşor cei vinovaţi şi pedepsiţi cum merită.
Câţiva elevi din clasa a XI-a A

REMEMBER
Avem timp
Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi-n stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta murim.
(Octavian Paler, Scrisori imaginare, 2007)
Colectivul de redacţie:Andra Popa, Cristina Hurubă, Cosmina Olteanu, Andrei-S. Urzică, Andreea Ciubucă; elevi ai claselor VI, VIII, XI, XII
Profesor DOINA DOBREAN - coordonator şi editor

miercuri, 30 iulie 2008

Lyceum, anul XII, 2008, nr.6 (46) – Ediţie specială de vacanţă

Tabăra de Cultură şi Civilizaţie Românească
„Acasa la noi”
Ediţia a XII-a, 17-24 iulie 2008
SUBCETATE – HARGHITA

Pentru tinerii români din teritoriile aflate în prezent în afara graniţelor României, această tabără, organizată sub patronajul Asociaţiunii pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA), reprezintă un bun prilej de a cunoaşte patrimoniul nostru cultural-naţional, monumentele şi locurile noastre istorice, frumuseţile naturii patriei, un prilej de perfecţionare a limbii române prin contactul cu familiile româneşti, cu elevii şi cadrele didactice locale, o ocazie de a cunoaşte folclorul şi tradiţiile româneşti.
Obiectivele acestei acţiuni sunt multiple: cultivarea mândriei şi respectului pentru înaintaşi, cunoaşterea realităţii de dincoace de Prut, respectul pentru limba română, dezvoltarea abilităţilor de comunicare între copiii oaspeţi şi copiii gazdă, înţelegerea corectă a glotonimelor limba română şi limba moldoveneasăI, a dialectelor aromân, meglenoromân, istroromân şi a subdialectelor muntean, dobrogean, basarabean, bănăţean, ardelean, moldovean etc.
La programul verii 2008 vor participa 12 grupuri din Republica Moldova şi Bulgaria, în diferite părţi ale Transilvaniei. Din Selemet, raionul Cimişlia, 21 de persoane, respectiv membrii ansamblului folcloric „Mărunţica”, conduşi de domnul Iurie Catană şi de doamna Lidia Oboroceanu, participă în aceste zile la tabăra „Acasă la noi” organizată în comuna Subcetate. Organizatorii taberei sunt:
- Asociaţiunea ASTRA, Despărţământul Harghita-Covasna, Preşedinte Inspector şcolar Constantin Costea;
- Despărţământul ASTRA Subcetate, preşedinte Vasile Rusu
- Grup Şcolar „Miron Cristea” Subcetate (Directori: Vasile Dobrean, Ioan Cutlac, Maria, Şerban; Prof. Doina Dobrean, prof. pr. Adrian Lung, înv. Ileana Todor);
- Primăria Comunei Subcetate: Primar Dan Cotfas.
- Centrul Cultural Topliţa prin Doru-Viorel Ciubucă.
Aducem mulţumiri familiilor care găzduiesc participanţii la tabără din Republica Moldova, reprezentate de copiii lor: Adriana Muscă, Andrada Szebeni, Bianca şi Alin Hurubă, Alexandra Cotfas, Bianca Urzică, Bianca-Ioana Urzică, Ioana Vaidoş, Gianina şi Cosmin Urzică, Cosmin Platon, Sergiu şi Andrei Roşca, Raul Buzilă, Răzvan Urzică, Alexandru Lung, Sergiu Zămonea, Istrate-Colceriu Ionuţ-Cosmin, ca şi familiilor Viorel şi Corina Doţa, Valer şi Ileana Todor.

Programul de activitate

Joi, 17 iulie: Primirea grupului de tineri din Selemet - Cimişlia la Subcetate, repartizarea în familii, schimburi de idei, opţiuni pentru programul taberei.
Vineri, 18 iulie: - Prezentarea zonei şi a localităţii, vizitarea localităţii.
- Recepţie la Grupul Şcolar „Miron Cristea” organizată de directorii Vasile Dobrean, Ioan Cutlac, Maria Şerban, de colectivul didactic şi administrativ (Dana Roşca, Aurica Toncean, Dana Cotfas, Romel Rusu), urmată de vizitarea şcolii şi a muzeului, recepţie la Centrul de Plasament condus de Prof. Rodica Rizea, recepţie la Primăria comunei – întâlnire cu domnul primar Prof. Dan Cotfas şi viceprimar, prof. Vasile Rusu, rugăciune la Biserica „Sf. Dumitru” împreună cu preotul paroh ortodox Gheorghe Oană.
După-amiază: Vizitarea Muzeului Etnografic din Topliţa şi participare la spectacolul folcloric organizat la Topliţa cu ocazia „Zilelor topliţene”.
Sâmbătă, 19 iulie: Spectacol la Căminul Cultural din Subcetate prezentat de Ansamblul folcloric „Mărunţica” din Selemet şi seară de dans.
Duminică, 20 iulie: Vizitarea Mănăstirii „Sfântul Ilie” şi participare la Sfânta Liturghie prilejuită de hramul acestei mănăstiri din Topliţa, vizitarea „Mănăstirii Doamnei” din Topliţa, cu o vechime de 350 de ani, unde se serveşte şi masa de prânz, apoi vizitarea Muzeului Mănăstirii Sf Ilie şi a camerei memoriale „Miron Cristea”.
La orele 19, Ansamblul”Mărunţica” din Republica Moldova va deschide manifestarea artistică organizată cu ocazia Zilelor Topliţene.
Luni, 21 iulie: Serbare câmpenească la o stână în apropiere de localitatea Bilbor - Secu.
Marţi, 22 iulie: Excursie la Lacu –Roşu şi Cheile Bicazului
Miercuri, 23 iulie: Activităţi recreative: întreceri sportive pe terenul de sport al şcolii, în colaborare cu Centrul de Plasament Subcetate şi cu elevii din localitate (prof. Ioan Rizea)
Joi, 24 iulie: Închiderea taberei şi plecarea spre casă (Republica Moldova). Basrabenii vor primi „Jurnalul de tabără” şi DVD cu „Tabăra de la Subcetate, în imagini” (Prof. Doina Dobrean), CD-Itinerarii folclorice harghitene, II (Doru-Viorel Ciubucă), diplome, suveniruri. Prof. Doina Dobrean

Gânduri, impresii la despărţire…
…ale oaspeţilor din Selemet – Cimişlia

Fac parte din Ansamblul „Mărunţica”. Activasem la început doar pentru că m-au dus părinţii, dar cu timpul am fost şi rămân cu totul învăluită de bucuria de a fi o demnă purtătoare a tradiţiilor strămoşilor noştri. De mici copii am obţinut multe succese, începând cu cuvintele de laudă ale consătenilor noştri şi continuând cu numeroasele trofee care au răsplătit munca şi stăruinţa noastră.
Pasiunea noastră pentru dans s-a format de-a lungul multor ani de activitate. Am ales dansul popular pentru că dansuri moderne are oricine, dar spectatorii aşteaptă cu dor şi mare drag să vadă şi dansurile noastre tradiţionale, care ne reprezintă cel mai bine ca naţiune.
Foarte mulţi ne-au pus întrebarea: De ce „Mărunţica”? Răspunsul este că numele acesta se înscrie într-o tradiţie: cu aproape 40 de ani în urmă, în zona noastră a mai activat un ansamblu de dansatori care au luat numele unui dans popular foarte frumos, virtuos şi expresiv. Dansul „Mărunţica” face parte din repertoriul nostru, alături de numeroase alte dansuri populare, moldoveneşti, româneşti şi ruseşti, pe care noi le interpretăm cu mare bucurie şi cu mândrie, ceea ce, cred, aţi putut vedea pe feţele noastre şi în privirile noastre în momentul dansului. În faţa spectatorilor din Subcetate şi din Topliţa noi am exprimat, prin dansurile populare prezentate, întreaga ţară, întreaga naţiune.
Alături de compoziţii care reprezintă jocuri populare transmise din generaţii în generaţii, avem şi câteva dansuri în repertoriul nostru care sunt legate de anumite tradiţii: „Hostropăţ” - ziua de după nuntă, „Jocul Mare” - poftitul la nuntă, „Struguraş” – culesul poamei, al viei.
Nu doar prin limba pe care o vorbim ne simţim legaţi de înaintaşii noştri, ci şi prin dansurile moştenite de la buneii noştri, ca şi prin portul popular. Ne bucurăm că avem posibilitatea să-l îmbrăcăm, cu ocazia spectacolelor folclorice prezentate, şi atunci ne simţim onoraţi şi foarte importanţi.
Ne-am bucurat când am primit vestea că vom participa în tabăra „Acasă la noi”, în România. Credeam, la început, că este o tabără ca multe altele…
La Iaşi am vizitat bojdeuca lui Ion Creangă, Mitropolia, Palatul Culturii. La Subcetate am găsit un grup de persoane cu suflet mare şi cred că orice am face nu ar fi destul pentru a le mulţumi îndeajuns. Am aşteptat în special spectacolul de sâmbătă seara pe care noi l-am prezentat în faţa localnicilor, pentru ca în acest fel să mulţumim gazdelor noastre pentru ospitalitatea oferită.
Am avut la Subcetate un program foarte bogat şi interesant, ceea ce a făcut să nu ne plictisim. Totul mi-a plăcut aici, începând cu localnicii şi terminând cu norii…
Am cunoscut-o aici,pe Adriana, gazda noastră, o fată drăguţă şi cu firea deschisă. Avem multe puncte comune. Cât despre limbă, este clar că vorbim una şi aceeaşi limbă şi că ne înţelegem foarte bine.
Doina Ciocârlan
Sunt însoţitoarea grupului de dans popular „Mărunţica”. Am avut un mare noroc de la Dumnezeu să fim oaspeţi în Tabăra de Cultură şi Civilizaţie Românească „Acasă la noi”, iniţiată de Despărţământul ASTRA Iaşi în colaborare cu Despărţământul ASTRA Harghita-Covasna, în localitatea Subcetate din judeţul Harghita. Şi-au dat concursul la realizarea activităţilor complexe din săptămâna 17-24 iulie 2008 oficialităţile locale şi 20 de familii din Subcetate care ne-au găzduit.
Aici, cu toate că ne aflăm la sute de kilometri de locul în care noi trăim, ne simţim minunat, ca la noi acasă. Am întâlnit oameni frumoşi la chip şi suflet, mărinimoşi, primitori, deschişi, cu aceleaşi tradiţii, cu aceeaşi limbă vorbită.
Subcetate este o comună mică, dar cu oameni cu un suflet mare. Am vizitat multe locuri frumoase, am admirat peisaje naturale care-ţi bucură ochii şi care-ţi răscolesc sufletul.
Suntem un neam, suntem o ţară.
Avem un grai, avem o mamă.
Prof. Lidia Oboroceanu
Am fost onorată să vin aici, să-mi fac prieteni noi şi să cunosc locuri minunate. Am văzut şi am învăţat lucruri noi despre care am să povestesc prietenilor mei de acasă şi familiei mele.
Toţi ne-au primit călduros şi cu voie bună. La început eram plină de emoţii şi neliniştită, iar la sfârşit ne va fi greu să ne despărţim de prietenii noştri din Subcetate.
Mi-au plăcut toate activităţile derulate în perioada taberei, dar un loc special în sufletul meu vor ocupa imaginile de la lacul Roşu şi Cheile Bicazului.
Dacă voi mai avea ocazia să vin aici, nu voi rata-o.
Mihaela Puşcaş
Ne-am ataşat repede de cei ce aveau să devină prietenii noştri din Subcetate pentru că imediat am găsit cu ei puncte comune: jocuri, muzică, dans, plimbări… În ceea ce priveşte limba, nici nu are sens să mai vorbim. Istoria ne spune că avem aceiaşi strămoşi, am fost un popor, avem aceeaşi limbă, chiar dacă Prutul ne desparte… Dar „sângele apă nu se face”, spune un proverb de-al nostru, şi noi simţim acest lucru. Am venit la fraţii noştri români şi la Subcetate ne-am simţit cu adevărat fraţi.
Anastasia Badan şi Daniela Florea
Suntem două surori, Mihaela şi Dumitriţa, care pentru câteva zile am devenit surorile mai mari ale Andradei. Ea a fost foarte drăguţă cu noi; ajunse la Subcetate, ne-a speriat gândul că trebuie să ne separăm, dar Andrada, după ce a cerut permisiunea mamei ei, ne-a luat acasă la ea pe amândouă. Am venit aici cu speranţa de a ne face noi prieteni, de a cunoaşte noi tradiţii şi obiceiuri. Putem spune acum, la sfârşitul perioadei de şedere la Subcetate, că am reuşit acest lucru.
Ne-am apucat de dans de mici, ca din joacă, dar cu timpul dansul a devenit o preocupare serioasă care implica multă voinţă şi forţă şi, în cele din urmă, o pasiune devoratoare. Toţi cei din Ansamblul „Mărunţica„ lucrăm de mulţi ani împreună, conduşi de domnul Iurie Catană, am crescut împreună şi am devenit prieteni.
În mod deosebit ne-a impresionat călătoria noastră, din penultima zi, la Lacul Roşu şi la Cheile Bicazului. Peisajele majestuoase păreau totodată miraculoase, deoarece stâncile impunătoare care ţinteau spre cer se pierdeau în norii ale căror lacrimi ne mângâiau feţele.
Noi nu avem asemenea peisaje în Moldova, dar şi ale noastre au farmecul lor şi merită a fi admirate. Sperăm ca prietenii noştri din Subcetate să fie şi ei oaspeţii noştri în curând pentru a se bucura de frumuseţea locurilor noastre natale. Îi aşteptăm cu mare drag.
Mihaela şi Dumitriţa Prodius
Am plecat pentru prima dată de acasă pentru mai multe zile. Am plâns la gândul că va trebui lă locuiesc în casa unor oameni necunoscuţi, dar m-am împrietenit repede cu Bianca, o fetiţă cu ochii albaştri şi blânzi, gingaşă, drăguţă şi cu inimă mare. Pentru că nu are fraţi şi surori, şi-a arătat toată afecţiunea pentru mine. Îi mulţumesc şi nu o voi uita. Diana Arusoi
Datorăm venirea noastră în România, la Subcetate, pasiunii noastre pentru dans, faptului că facem parte din Ansamblul folcloric „Mărunţica”, un ansamblu laureat la diferite concursuri naţionale. Dansul este pentru noi un lucru minunat, este ceva care ne dă o stare sufletească bună, o stare care ne face să uităm de toate problemele pe care le avem.
Când am ajuns la Subcetate credeam că nu ne vom simţi bine, dar am greşit. Ne simţim atât de bine încât nu am vrea să mergem încă acasă. Am fost primiţi cu cea mai mare bucurie şi căldură. Nu am crezut că ne vom face atâţia prieteni cu care să ne împăcăm de minune.
Cât despre programul vacanţei la Subcetate, aşteptam cu mare curiozitate să mergem la Lacul Roşu şi la Cheile Bicazului pentru că ni se vorbise despre priveliştile naturale de o frumuseţe rară. Ne-am convins de acest lucru, iar peisajele magnifice, impresionante, care ne-au încântat ochii le vom duce cu noi în mintea şi în sufletele noastre.
Timpul a trecut incredibil de repede şi nici nu ne vine să credem că momentul plecării este foarte aproape. Ne pare rău că trebuie să ne despărţim de aceşti minunaţi oameni care ne-au primit cu atâta căldură şi care ne-au făcut să ne simţim ca la noi acasă.
Tatiana Arama şi Igor Zgherea

Gânduri, impresii la despărţire…
... ale gazdelor din Subcetate – Harghita

Am avut în mijlocul nostru un grup de copii din Republica Moldova. Ştim că noi, românii, şi moldovenii suntem, paradoxal, două popoare care vorbesc aceeaşi limbă şi au aceleaşi tradiţii. Ne desparte doar o apă:
„Basarabie, Basarabie,/Dorul meu de dincolo de Prut,
Basarabie, nicio sabie/N-o să taie tot ce-am început!”
Am văzut aceşti copii pe scenă. Nu pot reda în cuvinte frumuseţea chipurilor lor, graţia, eleganţa mişcărilor, acea armonie sublimă pe care o împrăştiau în jur. În sufletul meu au curs lacrimi, lacrimi de bucurie; tot acolo am aşezat cu gingăşie chipurile lor delicate ca pe nişte minunate flori.
Am încercat, m-am străduit să alin puţin dorul de casă şi de cei dragi celor două fete pe care le-am găzduit, iar zâmbetul cald al Anastasiei şi cel reţinut al Danielei m-au mângâiat.
Ne vom aminti cu drag că toate acestea s-au petrecut într-o vară. Înv. Ileana Todor
În această vacanţă de vară, una dintre cel mai frumoase, am avut plăcuta ocazie să cunoaştem pe fraţii noştri de dincolo de Prut, din Republica Moldova, ai căror ambasadori au fost membrii Ansamblului folcloric “Mărunţica”. Oaspeţii din Moldova au locuit în familiile noastre, acasă la noi. S-au integrat repede în colectivul nostru şi ne-am simţit foarte bine împreună.
Familia mea a găzduit pe doamna profesoară Lidia Oboroceanu, conducătoarea grupului, împreună cu fiica dumneai, Doina. În cele câteva zile petrecute împreună, eu şi Doiniţa am fost ca două surori. Oricum, eu îmi doream o soră şi iată că am avut ocazia de a o avea.
Cu ocazia spectacolului pe care membrii Ansamblului folcloric « Mărunţica » l-au prezentat pe scena Căminului Cultural din localitatea Subcetate în faţa localnicilor şi pe scena în aer liber amenajată în centrul municipiului Topliţa cu ocazia zilelor oraşului, în faţa unui numeros public, ne-am convins că oaspeţii noştri sunt foarte pasionaţi de dansul popular, că îmbracă cu mândrie portul popular şi că se simt în largul lor pe scenă.
Puţinele zile petrecute împreună au fost minunate şi au trecut neaşteptat de repede. M-am simţit foarte bine alături de ei şi mă întristez gândindu-mă că momentul despărţirii este foarte aproape. Cu toată sinceritatea spun că această tabără a fost superbă. Adriana Muscă
Ceea ce ne-a determinat să participăm la această tabără a fost dorinţa şi curiozitatea de a cunoaşte noi prieteni, preocupările lor, felul lor de a fi şi, totodată, de a experimenta faptul de a avea un frate, măcar timp de o săptămână, noi fiind singuri la părinţi…
Sergiu Zămonea, Raul Buzilă, Cosmin Istrate Colceriu
Am participat cu părinţii noştri la câteva dintre activităţile taberei. Am rămas impresionaţi la stână de câinii ciobăneşti uriaşi, dar prietenoşi, în frunte cu Haiduc, de focul din stână care învăluia ciaonul imens în care fierbea tocana de cârlan.
Dan şi Alexandra Dobrean
Sunt cea mai mică participantă la tabăra « Acasă la noi » : am doar şapte ani şi în această toamnă voi începe clasa I. Nu ştiu încă scrie, dar o rog pe mama mea să mă ajute să-mi exprim gândurile mele. M-am bucurat să fiu şi eu printre cei care i-au întâmpinat pe copiii din Republica Moldova, într-o seară călduroasă de vară. Noi l-am luat cu noi acasă pe nenea Nicu, şoferul. M-am împrietenit cu dumnealui şi în zilele următoare nu m-am despărţit de grupul de copii care participau la programul taberei. Am petrecut zile de vis împreună cu ei. Le-am arătat comuna noastră, i-am admirat dansând pe scenă, am participat la unele activităţi organizate cu ocazia Zilelor topliţene, am fost la stâna din comuna Bilbor a domnului Ionel Urzică, în excursie la Cheile Bicazului. Dar tot ce este frumos se termină repede…
Ioana-Viorela Dota
Am aşteptat cu nerăbdare sosirea fraţilor noştri din Republica Moldova. Două ore au durat emoţiile şi neliniştile produse de momentul întâlnirii. I-am întâmpinat cu pâine şi sare şi cu mâncare caldă, la Căminul Cultural. Pe feţele lor se putea citi oboseala călătoriei, însă ochii le străluceau de bucurie şi de curiozitate. Cu toate că afară se lăsase întunericul şi răcoarea, căldura din glasurile lor şi vorba lor dulce moldovenească ne încălzeau sufletele. Doamna profesoară Doina Dobrean ne-a prezentat pe fiecare noilor veniţi şi ne-a lăsat câteva minute să ne studiem cu privirea . Oaspeţii aveau posibilitatea să-şi aleagă fiecare un confrate care să-l ia acasă. De mine s-a apropiat o fată drăguţă şi zâmbitoare. Ne-am plăcut de la prima vedere. S-a dovedit a fi comunicativă şi prietenoasă. Ne-am înţeles foarte bine în zilele petrecute împreună.
Mi-au plăcut foarte mult costumele şi dansurile specifice zonei lor. Toţi arătau astfel îmbrăcaţi ca nişte îngeri trimişi de Dumnezeu să ne mângâie sufletele.
O să ne fie greu să ne despărţim de ei, dar rămânem cu speranţa că îi vom revedea în curând, la ei acasă.
Ioana Vaidoş
Îi apreciez foarte mult pe elevii din Republica Moldova pentru pasiunea lor pentru dansul popular şi pentru munca lor perseverentă de a deveni performanţi în ceea ce fac. Mi-ar plăcea şi mie să pot învăţa ca şi ei dansurile strămoşeşti pentru a le transmite celor ce vor veni după noi, străduindu-ne astfel să nu le pierdem.
Noul meu prieten este un băiat tare de treabă, cuviincios şi respectuos. În afara atâtor activităţi interesante la care am participat, ne-au amuzat foarte mult plimbările de seară, în special cu scuterul.
Mi-ar plăcea ca şi la anul viitor să se organizeze o tabără de tipul „Acasă la noi”. Îmi pare rău că timpul a trecut atât de repede şi că momentul despărţirii se apropie. Mi-ar fi plăcut să dureze toată vacanţa.
Andrei şi Sergiu Roşca
Această tabără ne-a ajutat să cunoaştem persoane noi şi să legăm noi prietenii. Am oferit cu drag celor doi oaspeţi ai noştri, cu acordul binevoitor al părinţilor noştri, confortul casei noastre şi prietenia noastră, nedorind altceva în schimb decât aceeaşi sinceră prietenie.
Bianca şi Alin Hurubă
Ce pot să ofer noului meu prieten Andrei? Afecţiune, ospitalitate, bunăvoinţă, sinceritate în comunicare şi tot ceea ce avem noi tradiţional în modul nostru de viaţă. Avem aceleaşi preocupări, aceleaşi probleme şi preocupări specifice vârstei noastre. Ne înţelegem şi ne simţim bine împreună. Cosmin Platon
Am petrecut zile minunate alături de noua noastră prietenă Tatiana, acasă la noi şi în timpul activităţilor colective organizate. Ne-a bucurat prestanţa ei scenică, i-am admirat sensibilitatea, fineţea şi delicateţea ei sufletească. Suntem fericiţi că ne-a fost oaspete.
Gianina şi Cosmin Urzică
Apreciez pasiunea prietenilor moldoveni pentru dans. Aş fi bucuroasă ca şi la noi să se cultive copiilor această pasiune pentru dansul popular.
Am cunoscut-o pe Diana, o fată cu un suflet minunat. Ne-am străduit să facem totul ca ea să se simtă ca la ea acasă. Nu voi uita momentele minunate petrecute împreună şi mi-aş dori să rămânem prietene în continuare. Bianca –Ioana Urzică
Voi păstra în amintire zilele minunate de vacanţă petrecute alături de prietenii moldoveni. Îmi rememorez cu plăcere bucuria pe care am trăit-o împreună, după ce am înfruntat frigul serii câteva ore, urmărind, în miez de noapte, spectacolul de artificii cu care s-au terminat Zilele topliţene.
O ploaie de luminiţe, parcă divine, au învăluit cerul. Exclamaţiile entuziaste ale oamenilor la fiecare explozie de steluţe multicolore pe cerul întunecat îmi bucurau sufletul şi mă uimeau. Este greu să exprim în cuvinte trăirile mele din acele momente în care trecusem parcă, prin magie, într-o altă lume, mirifică.
AndradaSzebeni
Ceea ce apreciez la membrii ansamblului „Mărunţica” este pasiunea lor pentru cântecul şi dansul popular, arătându-ne astfel că îşi respectă ţara ş portul şi că duc tradiţiile lor mai departe. Dansurile lor mi-au umplut sufletul de bucurie, iar ochii de lacrimi. Pentru prima oară în viaţa mea am văzut un asemenea spectacol.
Alexandra Cotfas
Am fost onoraţi să-i avem ca oaspeţi, pentru câteva zile, pe talentaţii artişti, încă şcolari, din Selemet, însoţiţi de maestrul în dans Iurie Catană şi doamna profesoară Lidia Oboroceanu şi suntem fericiţi că am cunoscut oameni de excepţie. Spectacolul prezentat de ei pe scenă pentru noi a fost o adevărată sărbătoare a sufletului, prin bucuria extatică trăită. Dansatorii au arătat pe scenă, alături de frumuseţea trupului lor tânăr, şi calităţile pe care le au cultivate artiştii profesionişti: eleganţă şi frumuseţe în mişcare, exuberanţă, bucuria de a dansa, dezinvoltură, sincronizare perfectă a mişcărilor.
Eu am trăit simultan sentimente contradictorii, de bucurie şi de amărăciune, respectiv bucuria de a vedea dansuri tradiţionale interpretate cu atâta dragoste şi vioiciune şi tristeţea că noi, cei din Subcetate, am fost doar spectatori, neavând pregătirea şi măiestria oaspeţilor pentru a putea dialoga în limbajul dansului. În afara probei de foc de pe scenă, tinerii veniţi din Selemet la noi au dovedit, prin comportamentul lor trăsături de caracter şi virtuţi care pot fi fortificate prin instrucţia în arta dansului: punctualitate, perseverenţă, încredere în sine, curaj, seriozitate, răbdare, echilibru, prietenie, respect pentru sine şi faţă de cei din jur, demnitate.
Pentru tot ce s-a întâmplat la Subcetate, şi numai, în timpul taberei „Acasă la noi” în aceste zile, se cuvine să mulţumim doamnei Areta Moşu, preşedinta Astrei Iaşi, domnului Constantin Costea, preşedintele Astrei Harghita-Covasna şi inspector general adjunct şi doamnei Elena Mîndru, inspectori la IŞJ Harghita, oficialităţilor din comuna Subcetate şi municipiul Topliţa şi nu în ultimul rând familiilor din Subcetate care s-au străduit, găzduindu-i pe moldoveni, să simtă căldura casei părinteşti, domnului Ioan Urzică la stâna căruia am fost ospătaţi cu produse tradiţionale, domnului Adrian Pop, patron al SC Industrial Grup Hodoşa, unul din sponsorii acţiunilor noastre şi domnului şofer Sorin Stan care ne-a purtat cu autocarul în toate drumurile noastre, trecând cu vederea inconsecvenţele noastre. Sper ca frumoasa relaţie de prietenie stabilită la Subcetate în aceste zile să dăinuie la nivel de instituţii şi la nivelul relaţiilor personale.
Prof. Doina Dobrean

Zilele școlii, compuneri, traduceri (LF) - Lyceum, anul XII, 2008, nr. 5(45)

SE APROPIE ZILELE ŞCOLII NOASTRE

Este vorba, în acest an şcolar, de săptămâna 2-8 iunie 2008.
Proiectul de program cuprinzând activităţile ce vor fi organizate în această perioadă prevede:
1. Luni, 2 iunie a.c.: Deschiderea şi jocuri distractive pentru a sărbători Ziua copilului;
2. Marţi, 3 iunie a.c.: Festivalul de teatru cu următoarele reprezentaţii:
- Sarea în bucate, clasa a II-a, înv. Dorica Ţepeluş
- Făt-Frumos când era mic, clasa a III-a, înv. Ileana Todor
- Prietenie, clasa a V-a, prof. Ionele Popa
- Dumbrava minunată, clasa a VI-a, prof. Doina Dobrean
- Un pedagog de şcoală nouă, de I.L.Caragiale, clasa a VII-a, prof. Mirela Szocs
- Piatra din casă de Vasile Alecsandri, clasele VII-VIII, prof. Daniela Dobrean
- Refacerea vieţii de I. Băieşu, clasa a IX-a, prof. Ionela Popa
- Domnişoara de maniere, clasa a XI-a, prof. Maria Şerban
3. Miercuri, 4 iunie a.c.: Întreceri sportive: cros, volei, fotbal; plimbare cu bicicleta;
4. Joi, 5 iunie a.c.:
- Clasele I-IV vor avea invitaţi: elevii din Capu-Corbului, în cadrul parteneriatului dintre şcoli.
-
- Balul majoratului
5. Vineri, 6 iunie a.c.:
Festivitatea de sfârşit de an şcolar pentru absolvenţii clasei a VIII-a şi întâlnirea de 20 de ani de la absolvirea liceului.
6. Duminică, 8 iunie a.c.: Serbare de Sfârşit de An Şcolar, la Căminul Cultural: teatru (fragmente), Şezătoare (clasa a IV-a), dans popular (clasa a VII-a), grup vocal (clasa I; a V-a), dans modern.
Prof. Doina Dobrean
Pregătiri pentru
Festivalul de teatru – 2008

Se fac repetiţii intense pentru concursul de teatru care se apropie. Reporteri curioşi, vrem să ştim ce piese/ scenete urmează ă vedem la sfârşitul acestui an şcolar. Întrebarea noastră, aceeaşi pentru toate „trupele” înscrise în competiţie, este referitoare la mesajul educativ al pieselor interpretate:
Andrada Szebeni, clasa a VI-a: „Noi vom interpreta „Dumbrava minunată”, după Mihail Sadoveanu. Povestea tristă a Lizucăi, o fetiţă care cunoaşte duşmănia şi răutatea mamei vitrege, ne învaţă să ne iubim şi să ne respectăm părinţii care ne ocrotesc cu dragoste şi bunătate.”
Andra Popa, clasa a IX-a: ”Refacerea vieţii” de Ion Băieşu este o comedie realizată cu măiestrie, care ironizează, folosind diversele surse ale comicului – de situaţie, de moravuri, de limbaj, de caracter, al numelor proprii, de intenţie – atitudinea şi comportamentul imprevizibil al unor cupluri în faţa deciziei de a-şi reface viaţa. Sperăm să reuşim a valorifica deplin, prin interpretare scenică, ironia fină şi umorul acestei piese de teatru. Vă invităm la spectacol.
Prof. Maria Şerban: « Profesoara de maniere » este o comedie care ironizează ambiţia unei familii obişnuite din zilele noastre de a ajunge în « high-life », în vârful societăţii.
Acţiunea piesei se întemeiază pe ambiţia Marinei de a-şi instrui bărbatul, angajându-i un profesor de maniere, de teamă ca asociatul său, Pârvu, să nu-l depăşească. Costică Domnescu, lipsit de personalitate, este manipulat de toţi ai casei şi suportă toate capriciile acestora.
Urmărind piesa, ne dăm seama că de multe ori în viaţă încercăm să fim ceea ce nu suntem şi că uităm că fiecare om are propria personalitate. Mesajul acestei piese de teatru este să fim noi înşine şi să-l acceptăm pe celălalt aşa cum este.
Teodora Popa, clasa a V-a : Prin sceneta « Prietenie », de Monica Pillat, se pune în lumină unul dintre cele mai curate sentimente ce fac această viaţă atât de frumoasă : prietenia.
Deoarece eleva Dana Constantinescu se crede mare scriitoare şi foloseşte cuvinte şi fraze al căror înţeles nu-l cunoaşte, colegii ei de clasă, în complicitate cu profesoara de biologie, îi demonstrează cât de mult greşeşte, reuşind să o aducă pe drumul cel bun.
Înv. Ileana Todor : Sceneta « Făt-Frumos când era mic » este o comedie « de cinci stele » şi îşi propune să ironizeze copiii răzgăiaţi şi răsfăţaţi. Personajele sunt identice cu cele din basm, dar replicile lor şi acţiunea sunt mult mai amuzante şi mai trăznite. Mesajul ar fi acela că în orice împrejurare trebuie să ne purtăm frumos.
Bianca Hurubă, clasa a VII-a : Am ales să interpretăm o piesă scrisă de părintele comediei româneşti, Vasile Alecsandri, o piesă care ne introduce în atmosfera de la mijlocul secolului al XIX-lea şi în care sunt criticate anumite vicii ale societăţii din vremea respectivă.
Elena Savu, clasa a VII-a: I. L. Caragiale ironizează în “Un pedagog de şcoală nouă” noile metode de predare-învăţare, aşa-zis moderne, aplicate în unele şcoli din vremea sa.

Din compunerile noastre
Frunza
E primăvară. Natura reînvie din somnul lung al iernii. Frunzele, abia desfăcute din muguri, plăpânde şi gingaşe, se dezmiardă în soare şi tremură de fericire.
Într-o dimineaţă, una din frunze, mare şi semeaţă, mai frumoasă decât toate, mai sus decât celelalte, tocmai în vârful unui plop înalt, se adresează cu curaj soarelui:
- Bună dimineaţa, Măria Ta! Îţi mulţumesc pentru generozitatea cu care îmi trimiţi razele tale calde. Datorită lor eu mă fac pe zi ce trece tot mai mare şi mai frumoasă.
- Este plăcerea mea, frumoasă frunză! Dar acesta este şi rostul meu în lume.
- Aş vrea să ştiu, dacă nu te superi, cum este să fii stăpânul cerului?
- Este minunat. Mă simt extraordinar să ştiu că viaţa Planetei albastre se datorează şi razelor mele. Aş vrea şi eu să-mi povesteşti ceva despre tine, despre condiţia ta de frunză.
- Mângâierea razelor tale, cântecul păsărelelor şi zumzetul albinelor din jur mă trezesc în fiecare dimineaţă. Mă bucur văzând că natura întreagă freamătă în jurul meu. Sunt fericită să fiu înconjurată de atâtea surate, de atâtea vietăţi ciudate, de parfumul ameţitor al florilor multicolore. Este chiar extraordinar să fii o părticică a acestei naturi terestre fascinante.
Fără să-şi dea seama, soarele se rostogoleşte pe bolta cerului spre asfinţit. La apropierea serii, frunza se mâhneşte puţin. Răcoarea o face să se zgribulească, apoi aţipeşte. Luna, mare şi strălucitoare, îi veghează somnul dulce, până a doua zi.
Bianca Urzică, clasa a V-a
Prietena mea, barza
Primăvara a sosit: în căldura soarelui apar primele fire de iarbă, înmuguresc pomii, iar în poiana din apropierea casei noastre apar primele flori: ghioceii.
Paşii mă poartă în poiana cu ghiocei. Voiam să culeg câţiva pentru mama. Mângâiat de razele soarelui, mă întind în iarbă să privesc întinderea nemărginită a cerului albastru. Deodată, observ un stol de berze care zboară în cercuri largi deasupra poienii. Apoi coboară nu departe de mine. Par obosite. Îşi încheie lunga călătorie spre aceste meleaguri. Mă bucur să o recunosc pe vechea mea prietenă, Alina, barza care îşi crescuse puii, cu un an înainte, în cuibul din vecinătatea casei noastre. Nu mai este veselă, aşa cum o ştiam. Îmi povesteşte cu glas tânguios cum îşi pierduse puii. O mângâi cu dragoste pentru a o consola şi-i povestesc lucruri hazlii spre a o înveseli, despre colegii mei de la şcoală, despre surioara mea. Ea îmi vorbeşte despre apele albastre deasupra cărora a zburat, despre oraşele şi satele pe care le-a întâlnit în drumul lor spre sud, despre prietenii pe care şi-i făcuse. Reîntâlnirea ne-a bucurat deopotrivă.
Timpul zboară repede în tovărăşia vechii mele prietene. Seara se lasă pe nesimţite. La despărţire îi promit că o voi ajuta să-şi facă un cuib nou în care să-şi crească viitorii pui.
Mă grăbesc spre casă, cu ghioceii pentru mama...Îi spun cu bucurie de venirea Alinei. Adorm cu gândul la reîntâlnirea cu vechea mea prietenă, barza.
Răzvan-Vlad Urzică, clasa a V-a

Traduceri din lirica lui Lucian Blaga

Trois faces (« Trei feţe”)
L’enfant rit :
« La sagesse et l’amour, c’est mon jeu ».
Le jeune chante :
« Le jeu et la sagesse, c’est mon amour ! »
Le vieux se tait :
« L’amour et le jeu, c’est ma sagesse ! » (X-e A, L2)

La source de la nuit (« Izvorul nopţii »)
Ma belle,
Tes yeux sont si noirs que le soir
Quand je reste allongé, la tête dans ton bas
Il me paraît
Que tes yeux, profonds, sont la source
D’où, mystérieusement, coule la nuit au-dessus des vaux /et des montagnes et des plaines
En couvrant la terre
Comme une mer de ténèbres.
Ils sont si noirs tes yeux,
Ma lumière. (X-eA, L1)

Chant pour le vent (Cântare vântului)
« Quant à l’amour, personne, personne
ne tient pas sa parole sincère.
Toujours t’embrassera bien
Seulement la terre. »
C’est ainsi qu’il chante tristement
Près de moi le vent,
Tantôt à droit, tantôt à gauche
Près de moi, le vent. (XI-eA, L1)

Quatrain (« Catren »)
La parole n’est pas la parole qu’on parle.
La seule langue, la langue parfaite,
La maîtresse des mystères et de la lumière
Est celle dans laquelle on sait plutôt se taire. (VII)

Quatrain (« Catren »)
Facile n’est ni la chanson. Jour
Et nuit – rien n’est pas facile sur la terre :
Car la rosée est la sueur des rossignols
Qui se sont fatigués en chantant la nuit entière.
(Petruţa Todoran şi Adrian Cherecheş, VIII )
(Profesor îndrumător: Doina Dobrean)
Excursie
17 mai 2008
Itinerartul: Subcetate – Praid –Corund – Sovata – Crişeni – Cristuru-Secuiesc – Sighişoara – Târgu-Mureş – Subcetate
Ecursia s-a realizat cu elevii claselor I-VI, prin colaborarea cadrelor didactice (înv. Ileana Todor, prof. Daniela Dobrean şi Mirela Szocs) şi a părinţilor(Simona Lung, Adriana Ţepeluş, Liliana Ţăran, Elena Doţi, Cristina Dobrean, Dana Bot).
Scopul informativ şi educativ al excursiei:
- Aprofundarea cunoştinţelor de geografie fizică asupra unor regiuni ale României cu forme de relief diferite;
- Dezvoltarea orizontului de cunoaştere prin dobândirea unor cunoştinţe legate de geografie, istorie, artă, religie, economie, ecologie;
- Crearea ocaziei de trăire a unor emoţii puternice prin contactul direct cu frumosul natural şi artistic, cu monumentele naturale şi istorice din această parte a ţării;
- Exersarea unor deprinderi de comportament civilizat în cadrul grupului de excursionişti.
­Conţinutul obiectivelor propuse:
Formele de relief observate: Depresiunea Gheorgheni, Munţii Gurghiu, Pasul Bucin, Depresiunea Praid, Depresiunea Sovata, Dealurile Nadeşului, podişul Târnavelor, Câmpia Transilvaniei, dealurile transilvane, Defileul Topliţa-Deda, Munţii Călimani – Gurghiu.
Aşezări omeneşti: oraşe (Sovata, Cristuru-Secuiesc, Sighişoara, Târgu-Mureş, Regin, Topliţa) şi sate (Praid, Crişeni şi Corund), tipuri de aşezări, cu specificul construcţiilor şi al ocupaţiilor.
Obiective propuse pentru vizitare: Salina şi ştrandul cu apă sărată din Praid, Lacul Ursu din Sovata, Muzeul pălăriilor de paie din Crişeni, Cetatea, Muzeul de istorie şi Biserica mănăstirii din Sighişoara, Cetatea Medievală din Târgu- Mureş.
Informaţiile dobândite în timpul excursiei vor fi valorificate în albumele claselor şi în lecţiile de recapitulare- evaluare.
Prof. Daniela Dobrean
Impresii din excursie

Cu ocazia excursiei din data de 17 mai 2008 am vizitat o mulţime de locuri minunate, dar dintre acestea cel mai mult m-a impresionat Salina din Praid, situată la 180 m adâncime, cu bisericuţa, cu locul de joacă pentru copiii veniţi aici pentru cura de sănătate. Acolo am văzut oameni veniţi de pretutindeni chiar şi din străinătate pentru a respira aerul sărat din adâncimea pământului, din America,Germania, Austria. Am admirat statuile din bisericuţă sculptate în sare – Fecioara Maria, Isus Cristos, Apostolii -, albul strălucitor al pereţilor din sare, am privit copiii care se jucau cu mingea şi se dădeau pe tobogan, oamenii care făceau exerciţii fizice sau jucau tenis de masă. Pentru a ieşi din salină, am urcat 250 de trepte, apoi am parcurs o oarecare distanţă şi cu autobuzul.
(Sebastian Rotaru, Dan Juverdean, Alin Urzică,Alexandru Muscă, clasa a V-a)
Crişeni este de asemenea un loc interesant. Deşi este un sat mic şi modest, acesta se face cunoscut prin păstrarea unui vechi meşteşug: confecţionarea pălăriilor din paie. La Crişeni am vizitat muzeul pălăriilor din paie, înfiinţat în 2001, şi magazinul cu suveniruri confecţionate tot din paie (pălării, îngeraşi, inimioare, floricele), dar am văzut şi colecţia de pietre sculptate de apă şi de vânt luând forme diferite: de iepuraş, broască, raţă, câine etc. La Crişeni, satul pălăriilor de paie, am văzut şi cea mai mare pălărie din lume, cu diametrul de 2 m, pălărie care a intrat în „Cartea recordurilor”. Am aflat acolo cum se confecţionează pălăriile de paie şi cum se poartă de locuitorii acestei zone: românii îşi aşează pălăria de paie pe cap cu nodul în partea dreaptă, iar ungurii cu nodul în partea stângă. Am făcut, desigur, şi fotografii cu diferite pălării de paie, care ne vor aminti de această frumoasă excursie.
Am trăit una dintre cele mai frumoase zile din viaţa mea. Mulţumim doamnei Ileana Todor şi părinţilor noştri pentru această zi minunată.
Alexandru Lung, Denisa Popa, Bianca Urzică, Marina Moldovan şi Andreea Cotfas

Concursuri, emoţii şi succese

Andreea Natea, clasa a IV-a a ocupat locul al II-lea la Concursul de matematică, etapa judeţeană (înv. Mihaele Mezei)

„Sunt elev în clasa a V-a şi iubesc mult sportul Este al doilea an de când practic schiul şi în această iarnă am obţinut locul III la Concursul organizat la Harghita-Băi. Sâmbătă, 17 mai a.c. am participat la „Maratonul Sănătăţii” organizat la Miercurea Ciuc şi m-am clasificat pe locul al IV-lea. Practic cu plăcere diferite sporturi, dar schiul este cel preferat; el mi-a adus multe bucurii şi prin el mi-am făcut mulţi prieteni.”
Ciprian Dobrean – Perghelt, clasa a V-a
Colectivul de redacţie:
prof. Daniela Dobrean, prof. Sofia Cutlac, prof. Maria Şerban,înv. Ileana Todor, Andrada Szebeni, Bianca Urzică, Andra Popa, Răzvan Urzică, Denisa Popa, Bianca Hurubă, Elena Savu
Au colaborat: elevii claselor V, VII, VIII, X, XI, XII
Profesor DOINA DOBREAN - coordonator şi editor

miercuri, 14 mai 2008

Concursuri (Lauda semințelor...), parteneriate scolare_Lyceum, nr. 4 (44), an XII, mai 2008

1. De ce ne implicăm în parteneriatele şcolare?

Aceasta este o întrebare pe care mulţi dintre noi şi-o adresează, completând poate cu „De ce să îmi încarc agenda fără niciun rost?”
Însă putem spune că există multe beneficii din realizarea unui parteneriat, deoarece „atât profesorii cât şi elevii dobândesc noi abilităţi relevante, atât pentru viaţa profesională, cât şi pentru cea personală, precum abilităţi de comunicare şi prezentare, luarea deciziei, rezolvarea de probleme şi managementul conflictului, creativitate, munca în echipă şi solidaritate”(Comenius, Manual de bune practici).Aceste parteneriate se pot adresa tuturor vârstelor copiilor şi pot fi implicate multe discipline de studiu.
Chiar şi elevii mai mici pot fi implicaţi în parteneriate şi proiecte deoarece le deschid foarte mult orizonturile, îşi fac noi prieteni, învaţă lucruri noi şi interesante şi chiar pot face comparaţii între o şcoală şi alta, reţinând ce e mai bun din fiecare.
La Grupul Şcolar „Miron Cristea” din Subcetate, la clasele mici, s-a demarat un parteneriat şcolar cu Şcoala cu clasele I-IV din Capu- Corbului şi se va desfăşura în perioada martie 2008 - iunie 2009. Titlul parteneriatului dintre cele două şcoli este „Obiceiuri, tradiţii şi creaţie”. Se vor realiza activităţi comune, dar şi individuale, cu condiţia ca şi şcoala parteneră să primească materialul realizat.
Am participat la prima activitate comună din cadrul parteneriatului în data de 17 aprilie 2008 şi pot spune că am fost profund impresionată de câtă iniţiativă, cooperare, creativitate au dat dovadă cei implicaţi în parteneriat, copii şi cadre didactice.
Am ajuns la Capu-Corbului după multe „peripeţii” pe serpentinele de pe Creanga, am fost întâmpinaţi foarte frumos cu imnul şcolii din Capu-Corbului şi, respectându-se tradiţia străbună, cu pâine şi sare. A fost un moment emoţionant!
Mai departe, fiecare copil s-a prezentat printr-un joc cu mingea şi apoi am mers să luăm micul-dejun, atât cadrele didactice, cât şi elevii. Astfel elevii au avut posibilitatea să se cunoască mai bine. Dacă la început au fost puţin timoraţi, acum şi-au revenit, au râs şi s-au distrat împreună.
Activitatea propriu-zisă din cadrul proiectului a fost „Sărbători pascale pe plaiuri corbene”, propunând elevilor, ajutaţi de învăţătoarele de la Capu-Corbului, să vopsească ouă de Paşte. S-a lucrat în trei echipe: o echipă a trebuit să decoreze ouă cu pensula, alţii au trebuit să le decoreze cu vopsea de ouă şi frunze uscate şi ultima echipă au vopsit ouăle cu vopsea roşie pentru ouă. Punctul forte al activităţii a fost încondeierea ouălor de Paşte de către o batrânică din sat, după vechile obiceiuri. Atât cadrele didactice prezente cât şi copiii au fost foarte impresionaţi de modalitatea de lucru a iscusitei femei, au făcut schimb de impresii şi idei pentru activităţile viitoare. Reporterii desemnaţi din rândul elevilor din cele două şcoli au observat pe parcursul activităţilor tot ce se întâmplă şi au consemnat impresiile într-o scurte compuneri pe care le-au citit la sfârşit. Organizatorii au dăruit diplome de participare tuturor copiilor de la Subcetate.
A fost o zi specială, o zi în care copiii au învăţat unii de la alţii lucruri frumoase, dând dovadă de creativitate şi spirit de echipă, lucruri ce trebuiesc a fi dezvoltate pentru a-i ajuta în viaţă.
Trebuie menţionat că a doua activitate comună din acest parteneriat se va realiza la Subcetate în săptămâna Zilelor Şcolii noastre, unde sunt sigură că elevii de la Capu-Corbului se vor simţi la fel de bine.
Le mulţumesc cadrelor didactice implicate în acest parteneriat şcolar pentru că mi-au oferit posibilitatea să particip la aceasta minunată activitate şi le doresc mult succes în realizarea a cât mai multe activităţi de acest gen. Prof. Maria Şerban, Consilier educativ

2. Încondeierea ouălor de Paşti

Suntem în Săptămâna de dinaintea sărbătorilor de Paşti. Câţiva elevi din clasele I-IV de la şcoala noastră plecăm împreună cu doamnele învăţătoare la Şcoala din Capu-Corbului. Suntem invitaţi acolo pentru a învăţa de la bunica Floarea cum să încondeiem ouăle roşii pentru Paşti.
Doamna învăţătoare Geta ne întâmpină cu bucurie şi ne pofteşte într-o sală de clasă. Facem cunoştinţă cu colegii noştri din Capu-Corbului cu ajutorul unui joc cu mingea: fiecare copil care prinde mingea îşi spune numele.
Apoi părintele ne vorbeşte despre sărbătoarea Învierii Domnului Nostru Isus Cristos.
Suntem împărţiţi în grupe: a iepuraşilor, a puişorilor şi a răţuştelor. Primim apoi ouă fierbinţi pentru a le decora. Cei din grupa iepuraşilor le vopsesc în tempera, în toate culorile curcubeului; răţuştele decorează ouăle cu flori şi frunze; puişorii le vopsesc cu roşu şi le dau apoi cu ulei.
Dar bunica Floarea le încondeiază cu adevărat. Foloseşte un obiect numit „chişiţă”, cu care desenează pe ouăle fierbinţi modele frumoase, folosind ceară de albine amestecată cu tăciune de lemn zdrobit. Apoi pune ouăle în vopsea galbenă.
Acasă, vom încerca să încondeiem şi noi ouăle de Paşti, aşa cum ne-a învăţat bunica Floarea din Capu-Corbului.
Ana -Alexandra Dobrean, clasa a II-a

3. Din compunerile noastre
En été
C’est la saison que j’aime de tout mon cœur parce qu’il fait très chaud, il fait du soleil tous les jours. En été je vais souvent chez mes grands-parents dans le jardin vert desquels l’odeur des fleurs parfume l’air. Il y a là un cerisier dont je cueille de ses « chandelles et cercles de flamme rouge » que j’attache à mes oreilles.
Avec ma cousine, on part sur la colline verte parsemée par de fleurs de toutes les couleurs et on fait des bouquets de fleurs multicolores. Des coccinelles dansent comme des ballerines sur des marguerites. Des papillons volent de fleurs en fleurs. Près du ruisseau, des grenouilles, la peau comme l’émeraude, sautent effarouchées. La beauté et la respiration de la nature environnante nous charment. On rentre très gaies et, à la tombée du soir, on aide notre grand-mère à arroser les fleurs, sans penser que pendant la nuit il va pleuvoir à verse. Le lendemain, le jardin est plus vert et l’odeur des fleurs est plus forte. (Vasilica Morar, XI-e A)
Coquelicots
J’aime beaucoup regarder la toile de Claude Monet, « Les Coquelicots » ; c’est parce que j’adore le calme et la beauté de la nature, notamment les coquelicots rouges et le ciel bleu. La ligne des arbres sépare à l’horizon le ciel et les énormes flots verts de la terre. On voit dans cet immense cadre naturel une jeune femme se promenant avec son petit enfant à peine remarqué parmi les coquelicots. En regardant ce paysage, on imagine respirer l’air chaud, le parfum des arbres et des fleurs en plein été. Le tableau de Claude Monet peut être considéré une invitation au milieu de la nature toujours accueillante.
(Raluca Boldi, XI-e A)
Le jardin de ma grand-mère
Quand je pense au jardin d’émeraude de ma grand-mère, je sens l’odeur agréable des fleurs entourent chaque été sa petite maison. A mon réveil, ma grand-mère est déjà dans son jardinet et je la vois, les yeux pleins de joie, arrosant ses fleurs qui ont des parfums inoubliables. Le soleil matinal laisse tomber ses rayons douces en caressant les fleurs du jardinet et mes joues d’enfant. Je me rappelle joyeusement le blanc pur des lys, les diverses nuances des pensées, le violet des lilas, le rouge des zinnias, le jaune des tulipes. Le souvenir de l’odeur et des couleurs de toutes ces fleurs me donnent toujours de la joie, m’animent et m’inspirent. (Doruţa Cozma, XI-e A)
Mon coin d’Eden
Un lieu chair pour moi est celui retiré de tous regards, un lieu dont je suis liée par beaucoup de souvenirs. Je me souviens avec plaisir les excursions qu’on y a faites et, certainement, il y aura beaucoup d’autres pareilles. Je ne veux pas raconter une certaine excursion pour ne pas embrumer les autres et parce que chacune en a quelque chose de spécial, mais je veux vous décrire ce lieu qui peut être considéré un coin d’éden. C’est un endroit très joli, même paradisiaque : c’est une clairière entourée d’une couronne de sapins, avec une tout petite cabane au milieu d’où on peut admirer le champ vert parsemé par des fleurs multicolores. On sent alors le désir de les embrasser toutes, pour les caresser et pour inspirer leurs parfums…
Il y aurait beaucoup de choses à dire parce que chaque rencontre avec cet espace est inédite. (Virginia Râpan)
Lecţia copilăriei
Am trăit întâmplarea pe care am să v-o povestesc cu câţiva ani înainte. Este o întâmplare care m-a determinat să înţeleg altfel viaţa.
Era toamnă târzie, iar vântul din ce în ce mai puternic ne prevestea apropierea iernii. Într-o casă veche din apropiere tocmai se mutase o familie săracă. Abia dacă aveau bani să-şi cumpere pâine. Fetiţa mergea la şcoală cu hainele cârpite şi cu ghetele rupte. Eu aveam toate jucăriile dorite, iar ea purta cu sine mereu un ursuleţ rupt, singura ei jucărie, dar pe care o iubea enorm.
Într-o zi a venit la mine, mi-a spus că o chemă Ioana şi mi-a propus să ne jucăm cu ursuleţul ei, pentru a-mi alunga plictiseala. Într-adevăr, mă plictiseam repede de orice jucărie. I-am oferit şi eu jucăriile mele şi ne-am jucat împreună mai multe ore. La plecare, i-am dăruit hăinuţe şi jucării. Bucuria ei m-a făcut să înţeleg ce importanţă mare aveau pentru ea şi cele mai neînsemnate lucruri. De atunci am început să preţuiesc mai mult lucrurile şi jucăriile mele şi să mă bucur de ele.
Întâmplarea aceasta a fost una dintre cele mai importante lecţii de viaţă. (Denisa Popa, clasa a V-a)
Sufletul de copil
Fiecare om se naşte cu ”o flacără” în sufletul său care îi luminează toată viaţa, iar inocenţa, naivitatea, timiditatea şi puritatea sufletului de copil pot rămâne inalterabile până la apusul vieţii. Maturitatea noastră este greu de dobândit. Ea se obţine prin educaţie şi autoeducaţie, prin voinţa fiecăruia. Doar păstrându-ne sufletul de copil remarcăm frumuseţile vieţii şi a tot ceea ce ne înconjoară. Persoanele vârstnice păstrează un moral ridicat poate şi pentru că păstrează în sufletul lor o pulbere din visele copilăriei. (Petruţa Todoran, clasa a VIII-a)
Se spune că perioada copilăriei, ”vârsta de aur”, este cea mai frumoasă din viaţa unui om şi asta pentru că nu ai nici un fel de probleme, nici un fel de griji, vezi lumea cu ochi de copil, totul ţi se pare simplu, eşti rebel, nu-ţi pasă de nimic şi de nimeni, nu te gândeşti la consecinţele faptelor tale.
Trecerea timpului îţi poate fura unele amintiri, îţi poate altera frumuseţea trupului feciorelnic, însă niciodată nu-ţi poate fura sufletul. Atâtea elemente din jur – susurul unui izvor, mireasma florilor de câmp sau din grădina părintească, freamătul lin al codrului -, ne pot readuce în memoria afectivă secvenţe trăite odinioară în paradisul copilăriei, generatoare de linişte şi pace sufletească.
Indiferent de vârsta pe care o poartă, omul îşi poate păstra nealterat sufletul de copil. (Sorina Roşca, clasa a VIII-a)
Iarna, la SubcetateSubcetate este un sat de munte unde iarna, o dată instalată, pare eternă. De aceea multora iarna li se pare un anotimp fioros: cu zile lipsite de soare, cu ceaţă, cu multă umezeală şi cu polei; doar noi, copiii, o aşteptăm cu drag şi o iubim din tot sufletul pentru bucuriile pe care ni le oferă, prin distracţiile şi sporturile specifice.
Venirea iernii este prevestită de norii plumburii care acoperă albastrul cerului, de păsările gureşe care zboară în cârduri pe deasupra satului. Deodată, fulgi plăpânzi, lacrimi îngheţate ale cerului, după ce ne încântă cu dansul lor ameţitor, se aşează pe pământ.
Regret plecarea toamnei aurii, dar bucuriile iernii mă cuceresc repede: cerul albastru şi zăpada sclipitoare adunată în valuri imense, pădurile îngropate în omăt, căldura din casa părintească, mirosul proaspăt al bradului de Crăciun, glasurile colindătorilor, pârtiile pline de copii cu sănii şi cu schiuri, bălţile cu luciu de gheaţă transformate în patinoare. Iarna, munţii care înconjoară satul nostru par nişte castele de cristal, iar satul pare rupt dintr-o poveste.
Iarna aceasta, bogată în zăpadă, nu mereu foarte prietenoasă, a fost totuşi una dintre cele mai frumoase, de neuitat, unică.
(Todoran Petruţa)

4. Proiectul „Ziua Europei – ziua noastră”
În perioada 5-9 mai 2008 s-au desfăşurat în şcoala noastră o serie de activităţi în cadrul proiectului „Ziua Europei, ziua noastră”, proiect coordonat de profesorii: Daniela Dobrean, Vasile Rusu Adrian Lung, Cristina Ţandea şi Doina Dobrean. Din echipa de proiect au făcut parte elevii clasei a VI-a şi câţiva elevi ai clasei a V-a (Alexandru Lung, Răzvan Urzică şi Dan Juverdean). Au fost prezenţi atât elevi, din clasele a IX-a şi a X-a, dar şi profesori: domnul director Ioan Cutlac, doamna Dorina Marc, doamna Keresztes Anna-Maria, domnişoara Maria Şerban.
Majoritatea activităţilor s-au desfăşurat în noul cabinet de informare şi documentare al şcolii noastre, într-o ambianţă plăcută şi deconectantă. Menţionăm activităţile realizate în cadrul acestui proiect:
· Comunicare: „Istoricul Uniunii Europene” (Prof. Vasile Rusu);
· Prezentare în Power Point ”Uniunea Europeană” (prof. Daniela Dobrean);
· Prezentări de referate despre toate statele Uniunii Europene (Elevii clasei a VI-a);
· Videoclipuri ale unor melodii reprezentative pentru statele Uniunii Europene prezentate cu ajutorul videoproiectorului (Prof. Adrian Lung şi elevii clasei a V-a menţionaţi).
· Expoziţia de artă plastică (Prof. Cristina Ţandea)
· Realizarea panoului tematic „Statele Uniunii Europene” (Prof. Daniela Dobrean)
· Concursul „Ştii şi câştigi” cu tema „Uniunea Europeană”.
Ne-au impresionat colegii noştri din clasa a VI-a prin seriozitatea cu care şi-au pregătit prezentările despre toate statele Uniunii Europene, menţionând coordonate geografice, istorice, culturale şi de specific naţional.
Concursul „Ştii şi câştigi”, condus de domnul profesor Vasile Rusu, s-a finalizat cu următorul clasament: locul I, echipajele Andrada Szebeni - Adriana Muscă şi Filip Cotfas – Raul Buzilă; locul II, echipajul Claudiu Ilisan – Gabriel Moldovan şi locul III, echipajul Mihaela Rusu – Marina Moldovan.
La concursul de desene organizat de prof. Cristina Ţandea au participat cei mai talentaţi elevi ai şcolii noastre din clasele I-VII: Dan Dobrean, Ana Dobrean, Denisa Popa, Bianca Urzică, Alexandru Lung, Dan Juverdean, Andreea Cotfas, Adriana Muscă, Marina Moldovan, Liliana Platon, Bianca Hurubă, Alexandra Ciubucă, Adina Cotfas. Inspiraţi de deviza: „Unitate în diversitate”, toţi participanţii şi-au dat silinţa să exprime prin imagini plastice felul în care percep ei comunitatea Uniunii Europene. Desenele realizate pe tema „Uniunea Europeană în viziunea noastră” sunt interesante prin mesajele transmise; impresionează şi încântă totodată privitorul prin imaginaţia, talentul şi creativitatea micilor artişti.
Animaţi de dorinţa de a afla despre perspectivele comunei Subcetate ca localitate europeană, o echipă de reporteri, elevi din clasa a VI-a (Andrada aSzebeni, Adriana Muscă, Gabriel Moldovan, Raul Buzilă, Iulian Cotfas şi Sergiu Roşca), au cerut permisiunea domnului primar Vasile- Nicolae Cotfas de a le acorda un interviu. Ei s-au interesat de proiectele derulate în localitatea noastră din fonduri europene, de proiectele de reabilitare a drumurilor comunale, de măsurile de protejare a mediului, de igienizare a localităţii, de stopare a defrişărilor abuzive, de dezvoltarea agroturismului local, de interesul pentru parteneriate între localitatea noastră şi alte localităţi din ţară sau din străinătate. Andra Popa (IXA), Ilisan Claudiu şi Dragoş Juvricea (X A)

5. Rezultatele noastre la concursurile şcolare

1. Etapa judeţeană:
Limba şi literatura română::
Clasele V-VIII menţiune (prof. Sofia Cutlac):
- Bianca Urzică şi PopaD, V, menţiune
- Andrada Szebeni, VI, locul III
- Buzilă Raul, VI, menţiune
- Hurubă Bianca; VII, menţiune
Liceu (prof. Crina Gabor):
- Andra Popa, IX, menţiunea I
Geografie (prof. Daniela Dobrean):
- Bogdan Urzică, VIII, locul II
Matematică (prof. Ionela şi Cristian Popa):
- Popa Teodora –Denisa, V, menţiune
- Popa Andra, IX, menţiune
- Adina Cotfas, XI, menţiune
Educaţie civică (prof. Vasile Rusu):
- Hurubă Bianca şi Vaidoş Ioana, menţiune
- Todoran Petruţa şi Dragomir Aurelian, menţ.
Educaţie tehnologică (prof. Ioan-Costel Sandu):
- Urzică Bogdan, VIII, locul II
Concursul pe meserii(prof. subing. Traina Muscă şi maistru Florin Mândru):
- Antal Răzvan, XIB - mecanică, locul II
- Doţi Costel, XIB - mecanică, menţiunea I
Sport (prof. Dobrean-Urzică Ioan- Horea):
- Fotbal băieţi, I-IV, băieţi, locul I/judeţ şi IV/interjud.
- Fotbal băieţi, gimnaziu, locul II/judeţ
- Fotbal băieţi, liceu, locul II/judeţ
- Volei fete, liceu, locul III/judeţ
- Cros: Vaidoş Ioana, VIII, locul I/judeţ
Rusu Mihaela, V, locul IV/judeţ
2. La etapa zonală:
Circulaţie(prof. Ioan-Costel Sandu):
- Locul II, clasele IV-VIII
3. La etapa naţională
Concursul de Creaţie „Laudă seminţelor de faţă şi-n veci tuturor”, din cadrul Festivalului Internaţional „Lucian Blaga”, ediţia 2008:
- Ciobotă Camelia-Ioana, XII, premiul III, secţiunea traducere

6. Festivalul Internaţional „Lucian Blaga”,
ediţia a XXVIII-a, 9-11 mai 2008
Sebeş – Lancrăm – Alba-Iulia

Am avut deosebita bucurie să particip la acest festival, fiind invitată în calitate de câştigătoare a Premiului al III-lea la etapa naţională a concursului de creaţie „Laudă seminţelor, celor de faţă şi-n veci tuturor”, ediţia a III-a, 2008, concurs desfăşurat în cadrul manifestărilor acestui festival.
M-am înscris la acest concurs la secţiunea de traduceri a unor fragmente din opera lui Lucian Blaga şi am tradus în limba franceză, sub coordonarea doamnei profesoare Doina Dobrean, trei poezii:
„Amurg de toamnă”- ”Crépuscule d’automne”, „Linişte între lucruri bătrâne”-„Silence au milieu des vieilles choses” şi „Pluguri”-„Charrues”.
Împreună cu doamna profesoară Doina Dobrean, am fost prezente la evenimentele care s-au derulat în localităţile Sebeş, Lancrăm şi Alba Iulia, în aceste zile:
În prima zi, de 9 mai, am fost martori la inaugurarea Complexului Lucian Blaga din Lancrăm, am vizitat casa memorială a poetului din Lancrăm, localitatea unde acesta s-a născut şi şi-a petrecut copilăria, am participat la pelerinajul comemorativ la statuia şi mormântul acestuia, am audiat evocările unor personalităţi de seamă ale culturii român, evocări prin care s-a conturat portretul spiritual al poetului, filozofului, dramaturgului, romancierului, publicistului şi profesorului Lucian Blaga: acad. Eugen Simion, criticul literar Gheorghe Grigurcu, Ion Miloş, traducătorul lui Blaga în limba suedeză, Gheorghe Pavelescu, Eugen Nistor, Mircea Popa. Am urmărit prezentarea CD-ului „Întoarcerea lui Lucian Blaga”.
În ziua a doua, de 10 mai, am fost prezenţi la Târgul de carte de la Alba-Iulia, unde au fost lansate: revista „Acasă”, cărţi şi publicaţii ale Festivalului din acest an: „Paşii Profetului, „Caietele Blaga”, „Ceremonia Paginii – 21 pentru eternitatea Blaga”, ziarul „Sebeşul”, volumul „Saeculum”; am participat de asemenea, la Casa de Cultură „Lucian Blaga” din Sebeş, la vernisajul expoziţiei de pictură religioasă pe sticlă, la sesiunea de comunicări „Prezenţa lui Lucian Blaga şi a altor personalităţi ale literaturii române în manualele şcolare”. Decernarea festivă a premiilor acestui festival, în sala mare a Casei de cultură Sebeş, a fost urmată de un spectacol artistic - „Întoarcerea la obârşii – susţinut de actriţa Lucia Mureşan şi de Cvartetul „Apulum” din Alba Iulia.
Atmosfera acestor zile de la Sebeş, Lancrăm şi Alba Iulia, cuvintele domnului Gheorghe Grigurcu - „Pentru mine, Lucian Blaga este un om viu, îl văd fie la Cluj, fie la Sebeş, fie în acest Lancrăm, unde ne aflăm acum”- , ca şi recitalul susţinut de actriţa Lucia Mureşan nu numai că mi-au trezit o imensă bucurie, dar chiar mi-au dat impresia că Lucian Blaga este alături de noi, participanţii la aceste manifestări.
Mulţumim organizatorilor acestul festival şi celor care au propus şi realizat proiectul educativ „Laudă seminţelor, celor de faţă şi-n veci tuturor”, în special domnului Gheorghe Suciu, directorul CCD Alba, care a fost alături de noi în toate zilele de festival. Camelia Ciobotă

7. Din lirica lui Lucian Blaga

Crépuscule d’automneDe la cime des monts le crépuscule
Aux lèvres rouges
Souffle sur les cendres des nuages
Et attise
La braise cachée
Sous leur fin voile gris.
Un rayon
Accouru du couchant
Replie ses ailes et se pose en tremblant
Sur une feuille ;
Mais la charge est trop lourde –
Et la feuille tombe
O, mon âme !
Que je le cache bien dans ma poitrine,
Plus profondément, que nul rayon de lumière de l’effleure
Il s’écroulerait :
C’est l’automne.

Silence au milieu des vieilles choses
Ma montagne, ma chère montagne est tout proche
Entourée de vieilles choses
Couvertes de mousse depuis le début du monde
Dans le soir aux sept soleils noirs
Porteurs de bonnes ténèbres,
Je devrais être heureux.
Le silence règne en suffisance dans le cercle
Qui tient ensemble les douves de la voûte.
Mais je me souviens du temps où je n’étais pas encore,
Comme d’une enfance lointaine
Et j’ai un grand regret de n’être point resté
Au pays sans nom.
Je me dis de nouveau :
Les étoiles dans le ciel ne font aucun tapage.
Oui, je devrais être heureux.

(Traducere : Camelia Ciobotă, XII-e A

Colectivul de redacţie:
Vasilica Morar, Raluca Boldi, Doruţa Cozma, Virginia Râpan, Ana-Alexandra Dobrean, Camelia Ciobotă, Denisa Popa, Andra Popa, Petruţa Todora,. Sorina Roşca, prof. Maria Şerban, prof. Sofia Cutlac, Andrada Szebeni, Raul Buzilă, Andreea Muscă, Iulian Cotfas, Sergiu Roşca, Claudiu Ilisan, Dragoş Juvricea
Profesor DOINA DOBREAN - coordonator şi editor