duminică, 10 septembrie 2017

Tabăra de scriere creativă Toplitera, ediţia I, 4-8 sept. 2017


Pe data de 4 septembrie a debutat la Secu, Topliţa o tabără de scriere creativă condusă de unul dintre cei mai originali scriitori contemporani, Florin Iaru. Tabăra s-a desfăşurat până pe data de 8 şi a fost posibilă datorită sprijinului venit din partea Consiliului Local prin Primăria Municipiului Topliţa. Proiectul cultural a fost iniţiat de Fundaţia Culturală Miron Cristea, Topliţa în colaborare cu Centrul Cultural şi Biblioteca Municipală şi s-a dovedit un real succes, astfel că se doreşte o continuare a proiectului în anii următori.


S-au înscris 23 de participanţi de toate vârstele, de la elevi la cadre didactice, din Topliţa, Târgu Mureş, Cluj, Sibiu, Braşov, Buzău, Iaşi, Bucureşti şi singurele condiţii la înscriere au fost interesul pentru proză, dorinţa de perfecţionare a stilului, deschidere spre nou şi spre dezbaterea unor idei noi. Au urmat 5 zile pline, cu multe teme şi multă muncă, după cum mi-au mărturisit participanţii, zile petrecute într-o zonă frumoasă de munte şi într-o atmosferă de prietenie. Participanţii au avut bucuria de a petrece aceste zile sub îndrumarea scriitorului Florin Iaru, un om cald, foarte deschis, prietenos şi dornic de a oferi celor din jur câte ceva din propria experienţă literară, dar şi sfaturi foarte utile.
Precizia e marele secret al literaturii bune… (Florin Iaru)



După cum probabil ştiţi deja, Florin Iaru este unul dintre cei mai emblematici poeţi ai generaţiei optzeciste. Absolvent al Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii din Bucureşti, în 1978, a fost profesor până în 1982. A devenit apoi redactor al editurii Cartea Românescă şi la publicaţia Cotidianul. Debutul literar şi-l face în 1962, cu câteva versuri în revista Luminiţa. În 1970 devine membru al Cenaclului de Luni, condus de Nicolae Manolescu, iar în timp devine unul dintre cei mai proeminenţi membrii ai cenaclului. Vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor între 1995-1996, Florin Iaru a realizat şi prezentat emisiuni de cultură la TVR1 şi TVR Cultural. Cu primul volum de poezii, Cântece de trecut strada din 1981, se bucură de un mare succes editorial. Alături de Mircea Cărtărescu, Traian Coşovei şi Ion Stratran a publicat un an mai târziu Aer de diamante. Prin vorbele lui Manolescu, Iaru este o întrupare a ingenuităţii ce îi marchează puternica inteligenţă. Poemele sale au apărut în antologii din Germania, Italia, Anglia, Franţa, Spania, SUA şi Rusia. Despre Fraier de Bucureşti, apărută în 2015, Cristian Teodorescu spunea că trebuie citită dacă doriţi să revedeţi trecutul într-o nouă prezentare.
Scrisul vine din scris…
Talente există peste tot, îmi spunea scriitorul, dar multe nu sunt lucrate sau eşuează. Ca îndrumător, trebuie să ghiceşti dacă cineva are talent şi să-ţi dai seama cum îl poţi ajuta.Scrisul vine din scris. Cărţile se nasc din cărţi. Dacă citeşti mult îţi vine şi cheful de scris. Cine citeşte mult, poate învăţa să scrie pentru că scrisul e o tehnică şi este ceva simplu deşi pare complicat, dar şi ceva complicat deşi pare simplu. Florin Iaru este de părere că nu e bine ca un scriitor să fie arogant, ci simplu şi cinstit, dar mai ales clar şi sigur pe ce scrie.
Cât despre cursurile pe care le susţine în cadrul taberelor sale de scriere creativă, am putea spune că este modul propriu de continua să-şi etaleze talentul pedagogic. Dintr-un scurt interviu, acordat în ultima zi de tabără de la Secu, am aflat de la D-l Iaru că astfel de tabere de scriere, pe care le organizează împreună cu Marius Chivu de la Dilema, au loc deja de 5 ani la Bucureşti, că în general au un parcurs de 2 luni şi că apoi mulţi dintre cursanţi debutează ca scriitori. Florin Iaru are o abordare pedagogică proprie. Îmi mărturisea că fiecare zi de curs începe cu un expozeu teoretic, cu trimiteri la literatura universală, apoi dă o temă, urmată de discuţii. Când textele sunt gata, fiecare citeşte textele celorlalţi, iar apoi urmează analiza de text a fiecărui cursant în parte. Seara proiectează câte un film şi recomandă cursanţilor sa fie atenţi la dialoguri şi la construcţia personajelor. Scriitorul susţine că observă progres la cursanţi cu fiecare sedinţă care trece. La fel spunea şi despre grupul de la Secu, declarându-se plăcut surprins de evoluţia unora. Primul sfat despre scris este mereu acelaşi: cu cât foloseşti mai puţine cuvinte, cu atât poţi obţine efecte mai mari întrucât cuvintele multe slăbesc emoţia.



Impresii din tabără
Cât despre impresii legate de această tabără am considerat că cel mai potrivit este să-i las chiar pe cursanţi să vă spună, cu propriile cuvinte şi să redau întocmai câteva.
Tabăra Toplitera a fost ca o combinaţie între vacanţă şi şcoală. M-am simţit ca-n vremea liceului… Abia aşteptam să vin aici pentru a lua parte la cursurile prozatorului Florin Iaru, Aşteptările mi-au fost depăşite, cursurile au fost foarte utile, iar temele zilnice au fost provocatoare, susţine Hristina Doroftei din Târgu Mureş.
Îmi place să cred că sunt un om al provocărilor, iar acesta este unul dintre motivele care m-au adus aici. Nu sunt la primul curs cu D-l Iaru, deci ştiu cât de interesante şi antrenante sunt lecţiile d-lui profesor. Suntem aici 23 de oameni cu vârste şi personalităţi foarte diferite, iar asta face ca toţi să avem ce învăţa unii de la alţii. Până la urmă acesta e motivul principal pentu care ne aflăm aici: să învăţăm, să ne perfecţionăm. Mulţumesc din tot sufletul d-lui Iaru pentru sugestii, colegilor pentru sfaturi şi idei, iar gazdelor, Viorica şi Costel Lazăr, pentru primirea călduroasă. – Gabriel Macsim, Buzău 
Florin Iaru a fost omul care ne-a oferit ocazia să gustăm din vasta şi frumoasa artă a scrisului. Toată lumea a dovedit aici mult interes şi pasiune pentru scris. – Viorica Lazăr, organizator
’’Literatura nu e despre cuvinte frumoase, ci despre cuvinte potrivite. / Cu cât e mai inteligent scriitorul, cu atât se dă mai prost. / Precizia e marele secret al literaturii bune. / Cuvintele multe slăbesc emoţia. / Prin literatură nu schimbăm mentalităţi, ci sentimente…’’ Cred că toate citatele enumerate anterior au contribuit foarte mult la formarea scrisului meu în tabăra acesta, ele fiind părţi extrase din notiţele pe care le-am luat în timpul cursurilor. Am avut nevoie de tabăra asta ca de aer şi nu doar din dorinţa de a mă deconecta câteva zile de la ritmul vieţii cotidiene, ci şi din cauza foamei neîncetate de scris, de literatură şi de filme. Nu pot să spun decât că am primit exact lucrurile de care aveam nevoie, iar pentru asta le mulţumesc tuturor. – Maria Bucşea, Târgu Mureş 
Această tabără a fost ca o fereastră către lumină… Aici am înţeles cât e de important să citeşti cât mai mult, să priveşti în jur, să urmăreşti filme, scenarii de viaţă, să împărtăşeşti experienţe, să trăieşti pentru tine, dar şi pentru alţii. Felicitări organizatorilor pentru curajul de a trece anumite bariere, pentru a deschide noi orizonturi tinerilor şi nu numai, de a promova cultura aici, la Topliţa. – Viorica Macarie, Topliţa
Când am venit în această tabără de creaţie nu ştiam ce mă aşteaptă sau ce voi întâlni. Surpriza însă a fost destul de mare pentru că merg acasă cu un bagaj voluminous de idei şi indicaţii utile pentru un viitor volum de proză. Mulţumesc d-lui Iaru pentru răbdare şi sfaturile folositoare tuturor. – Maria Mărginean, Topliţa 
Ultima zi de tabără, zi festivă
În ultima zi, cursanţii lucrau încă la ultima temă dată de îndrumător, dar la prânz a avut loc o întâlnire festivă în cadrul căreia s-au tras concluzii şi fiecare participant a fost recompensat cu o diplomă de participare. La întâlnire a participat şi primarul Stelu Platon, care a susţinut iniţiativa proiectului şi care a promis că o va face şi în anii viitori. Mă bucur că astfel de evenimente se întâmplă la Topliţa, deşi vorbim despre un oraş mic. Pe lângă un talent cu care ne naştem e foarte important ca cineva să-l vadă şi să-l cultive. Pentru asta sunt importante astfel de întâlniri, mai spunea acesta. Prof. Ilie Şandu, prezent în tabără, a dorit să sublinieze că o săptămână, în care un grup are ocazia de a fi îndrumat de un scriitor precum Florin Iaru, este o ocazie deosebită.
Prima ediţie a Taberei de scriere creativă Toplitera s-a încheiat pe 8 septembrie într-o atmosferă de prietenie, cu un sentiment de mulţumire resimţit de fiecare şi cu planuri pentru viitoarea ediţie. Munca depusă de participanţi se va materializa într-un viitor număr al revistei Toplitera, care va avea un supliment ce va cuprinde lucrările realizate în tabără.
Cosmina Marcela OLTEAN




vineri, 1 septembrie 2017

Ziua Limbii Române: 31 august 2017



MOTO:

„Dă-ne-o, Doamne, și astăzi
și mâine,
ține-i cumpăna înaltă și vie,
naște-i clipă și crește-i vecie!”  (Marica Valentin) 

Versuri închinate Limbii Române, de Valentin Marica

„Limbă Română, Limbă Română

dacă nu ai pune-n brațele crucilor
zori și vin,
cum aș putea alege
mierea din pelin?
Dacă nu ai pune
tăcere-n asfințit, 
cum s-ar închide ochiul pătimit?
Ești vuiet, ești mir, ești cărare,
pe toate le legi în iertare.

Dă-ne-o, Doamne, și astăzi

și mâine,
ține-i cumpăna înaltă și vie,
naște-i clipă și crește-i vecie!



Cer și pământ,

adânc purpuriu,
frământ,
somn și nesomn,
vaiet și șoaptă, 
ochi și gură ce-așteaptă
bobul
din ciuturi prelins;
sabia ce-n luptă a–nvins.
                                  

Ziua Limbii Române la Biblioteca Municipală din Topliţa

Cosmina Marcela Oltean

După-amiaza de 31 august a fost dedicată şi la Topliţa unei manifestări de Ziua Limbii Române, organizată la Biblioteca Municipală George Sbârcea de conducerea acesteia şi cu sprijinul necondiţionat al doamnelor bibliotecare.


Începând cu orele 15, participanţii la eveniment au putut urmări prezentarea Limba română între trecut şi viitor. Invitaţii manifestării au fost prof. Ilie Şandru şi autoarele Maria Mărginean şi Doina Cotfas. A luat întâi cuvântul prof. Ilie Şandru, care a vorbit despre Rolul literaturii în conservarea limbii române. În opinia d-lui Şandru limba noastră română este o limbă sfântă care exprimă spiritul naţional. Dl. profesor a dorit să accentueze importanta legătură dintre limbă şi literatură, dar şi relaţia de reciprocitate dintre cele două. Literatura se află în serviciul limbii, iar limba în serviciul literaturii. Pe parcursul discursului, dl. Şandru a făcut trimitere şi la vorbele unor importanţi oameni de litere cu care se mândreşte cultura românescă. Astfel a ţinut să-l citeze pe Mihail Kogălniceanu, care considera că un popor se întinde până unde se întinde limba lui, sau pe Liviu Rebreanu care credea cu tărie că la baza limbii române literare stă limba ţăranului român, concept pe care l-a susţinut chiar din momentul intrării sale în Academia Română. Un mare inovator al limbii române a fost şi poetul Mihai Eminescu. Până la el se vorbea şi se scria într-un fel, iar de la el încoace limba română s-a schimbat considerabil, sublinia dl. profesor.
Manifestarea a continuat cu prezentarea mai multor poeme din cărţi semnate de Maria Mărginean şi Doina Cotfas. Pe rând, autoarele au recitat câteva versuri din creaţia proprie şi au vorbit audienţei despre motivele care le-au determinat să înceapă să scrie. Cele două autoare au căutat în poezie un refugiu, dar şi o cale de exteriorizare şi materializare a unor gânduri şi sentimente. 



Evenimentul s-a încheiat cu un moment aniversar: un an de la lansarea revistei Toplitera. După cum afirma şi dna Viorica Lazăr, redactorul-şef al publicaţiei şi moderatoarea manifestării, revista Toplitera are menirea de a anima spiritele în ceea ce priveşte literatura locală, de a promova scriitorii din zona Topliţei, dar mai ales de a încuraja tinerii să scrie şi să contribuie la conţinutul publicaţiei.



joi, 31 august 2017

Frumusețile României: Castelul din Bonțida și Salina Praid - Cosmina Marcela Oltean

Castelul Bánffy din Bonţida – unul dintre cele mai importante ansambluri din Transilvania medievală


Cu toţii ştim câte ceva despre acest frumos edificiu sau măcar am auzit despre el pentru că în ultimii ani se vorbeşte mult şi se întâmplă lucruri interesante pe domeniul care a aparţinut vestitei familii Bánffy. Familia şi diferitele clădiri ridicate de acesta pe teritoriul Transilvaniei au căpătat în timp valoare istorică, socială şi culturală însemnată. Dintre toate, castelul din Bonţida se bucură de cea mai mare notorietate, fiind cel mai mediatizat din Transilvania şi chiar din ţară în momentul de faţă. Castelul e unul dintre cele mai importante ansambluri medievale din Transivania, iar influenţa lui socială, culturală, arhitecturală şi peisagistică e evidentă.  
Inovaţie, cercetare, diversitate
În urmă cu 20 de ani, autorităţile locale nu considerau castelul din Bonţida ca fiind unul valoros, afirma Csilla Hegedüs, preşedintele Fundaţiei Transylvania Trust. Cele 70 de hectare pe care se întindea grădina şi se găsea castelul, era considerat un sit imposibil. Fundaţia Transylvania Trust găseşte ruinele castelului şi are iniţiativa începerii lucrărilor de restaurare când nimeni nu-i mai dădea nici o şansă. Această echipă simte farmecul locului, îi înţelege trecutul frumos şi vrea să readucă viaţă în mijlocul ruinelor atunci când restul considerau acest ansamblu pierdut. Primul pas a fost construirea unui nou acoperiş pentru a scădea riscul degradării.
Echipa condusă de Csilla Hegedüs a înţeles că simgurul mod de a promova ansamblul şi de a atrage mulţi vizitatori şi implicit fonduri este acela de a face acest castel parte din viaţa contemporană. Astfel, aici au început să se desfăşoare tot mai multe activităţi cultural-educative, iar apoi festivaluri. Transylvania International Film Festival (TIFF) şi Electric Castle sunt două dintre evenimentele cele mai importante care se desfăşoară anual aici şi care au făcut din acest castel o atracţie pentru un public divers. Pe lângă acestea au loc multe alte activităţi: ateliere de cercetare, expoziţii, seminarii, concerte în aer liber, activităţi educative pentru copii şi altele. Din aceste activităţi se strâg fonduri pentru continuarea lucrărilor de restaurare. Castelul din Bonţida este un loc în care ceea ce contează mai mult este inovaţia, cercetarea, diversitatea, organizarea de evenimente culturale ieşite din comun, întreţinerea unei legături între castel şi comunitate, mai spunea Csilla Hegedüs. Moştenitorii de drept ai castelului, stabiliţi în Franţa şi SUA, colaborează cu echipa Transylvania Trust, vizitează adesea castelul şi participă la unele evenimente de aici.    
Din trecut…
Este cunoscut faptul că primul conac din Bonţida, ridicat de Dionisie al II-lea Banffy, a dispărut şi că pe locul acestuia a fost construit cel actual, în secolul XVII la iniţiativa lui Gheorghe al III-lea Banffy, primul guvernator transilvănean. Familia a mai deţinut multe alte proprietăţi, iar al doilea cel mai cunoscut după castelul Banffy din Bonţida este castelul Banffy de la Răscruci, din localitatea învecinată. Acest ansamblu pe care cu toţii îl cunosc drept castel este mai degrabă o cetate, o clădire defensivă. În trecut, frumuseţea castelului şi a grădinii i-au determinat pe unii să-l numească Versailles-ul Transilvaniei. S-a construit în etape succesive începând cu secolul XVI, ajungând la forma finală în secolul XIX şi reuneşte stiluri precum cel renascentist, baroc, neoclasic şi neogotic, cele mai pregnante fiind primele două. Cel mai bogat castel transilvănean a aparţinut celei mai bogate familii a vremii, o familie formată din oameni de cultură şi politicieni. Familia deţinea şi o vestită herghelie, iar în timpul celui de-al doilea război mondial, castelul a funcţionat şi ca spital pentru oameni şi cai. Odată cu războiul începe declinul acestui ansamblu, dar Gheorghe al IV-lea Banffy a preluat proprietatea şi sarcina de a repara stricăciunile aduse de război.
Povestea grădinii
Până în 1944, cea mai frumoasă grădină din Transilvania se găsea la Bonţida. În secolul XVIII, Dionisie Banffy a avut intenţia transpunerii la Bonţida a grandorii parcurilor franceze din Versailles şi Schönbrunn. Astfel concepea un parc baroc caracterizat prin forme clare, geometrice, care să intre în relaţie cu clădirea. Odată cu schimbările asupra castelului din secolul XIX, parcul a fost transformat într-unul cu specific englezesc, care a diluat formele geometrice de origine franceză. Azi, splendoarea parcului de altădată e insesizabilă. Mulţi arbori multiseculari au fost tăiaţi neautorizat. Dar odată cu restaurarea castelului se speră şi la o reabilitare a parcului, prin parteneriat internaţional, pentru a reconstitui un mediu ambiant demn de frumuseţea castelului.
Ca orice clădire care a rezistat timpului, şi acest castel a trecut prin multe, de la schimbări de înfăţişare rezultate din trecerea de la o fază stilistică la alta, până la cele pricinuite de atacuri. În 1944 trupele germane în retragere incendiază şi jefuiesc castelul. E distrus mobilier, biblioteca, vestita galerie de portrete şi doar câteva fotografii de epocă ne mai pot arăta aspectul interioarelor luxuriante. Apoi neglijenţa faţă de acest edificiu a condus la o degradare rapidă. Aproape un deceniu, castelul şi domeniul familiei Bánffy au fost complet abandonate şi neprotejate, astfel că oricine avea acces liber pentru orice în incintă. În această perioadă toate obiectele cu oarecare valoare au dispărut, nu s-a păstrat niciun obiect care a aparţinut familiei.
Acţiuni de salvare a ansamblului din Bonţida
În anii '60, Direcţia Monumentelor, azi Institutul Naţional al Patrimoniului, intervenea în vederea consolidării clădirii principale, dar lipsa fondurilor aduce întreruperea lucrărilor la scurt timp. În 1963, Liviu Ciulei a folosit castelul ca decor la filmările pentru Pădurea spânzuraţilor, iar focurile de armă şi incendiul simulate la filmări au mai adus câteva prejudicii edificiului. Lucrările de restaurare, care se desfăşoară şi în prezent, au debutat în 1999 dintr-un acord între Ministerul Culturii din România şi Ministerul Patrimoniului Cultural din Ungaria. Totuşi, statul român nu a mai contribuit cu fonduri din 2002, iar Csilla Hegedüs este de părere că Ministerul Culturii nu face destul pentru conservarea patrimoniului naţional. Prin programele organizate de Fundaţia Transylvania Trust şi Institute of Historic Building Conservation s-au obţinut fonduri de la fundaţii particulare pentru proiectul de reabilitare. Totuşi, salvarea ansamblului necesită încă investiţii importante şi mulţi ani de acum înainte până la terminarea lucrărilor.      
Restaurarea castelului se realizează parţial prin programe de specializare pentru studenţi, pe diferite domenii – zidărie, tâmplărie, arheologie, istoria artei, artă decorativă şi nu numai. Fundaţia Transylvania Trust a înfiinţat la Bonţida Centrul Internaţional de Specializare în Reabilitarea Patrimoniului Construit care organizează vara module de specializare pentru arhitecţi peisagişti, istorici de artă şi arheologi. Astfel, castelul oferă posibilităţi de practică pentru universităţi din România, Ungaria şi a stabilit legături cu universităţi din Suedia, Norvegia şi Marea Britanie. Peste 800 de studenţi din România, Ungaria, SUA, Marea Britanie, Franţa, Slovenia, Slovacia, Elveţia, Belgia, Cehia, Croaţia, Estonia şi nu numai au participat deja la proiectele desfăşurate la castel. Csilla Hegedüs ne asigură că odată cu aceste restaurări nu se schimbă nimic la castel, ci doar se reface ceea ce trebuie refăcut. Alteţa sa regală, Principesa Margareta a României, este Patronul Spiritual al Centrului de Specializare în Reabilitarea Patrimoniului Construit de la Bonţida.
Tabere la castel
Pe tot parcursul lunii august, la castel s-au organizat succesiv mai multe tabere studenţeşti, de restaurare, ateliere de cercetare arheologică şi de istoria artei, în care tineri de la universităţi din România şi Ungaria au învăţat lucrând, au contribuit la reabilitarea ansamblului şi au locuit la castel timp de 1-2 săptămâni. Tabere de acest fel se mai organizează şi în septembrie, dar şi vara viitoare. 
În 2008, castelul a primit Marele Premiu al Uniunii Europene pentru patrimoniul cultural şi al Organizaţiei Europa Noastră în categoria educaţie şi conştientizare. Premiul s-a acordat pentru abordarea inedită: educaţie prin restaurare şi restaurare prin educaţie.   










Salina Praid – un obiectiv turistic important la nivel naţional

Vara, fluxul turistic creşte considerabil. Avem o ţară foarte frumoasă, bogată în obiective turistice, iar preferinţele turiştilor se împart între munte şi mare. Datele adunate în ultimii ani arată că tot mai mulţi turişti aleg salinele şi că acestea au devenit un obiectiv principal mai ales datorită potenţialului terapeutic. Una dintre cele mai apreciate şi vizitate din România este salina de la Praid, important obiectiv turistic din judeţul Harghita. 
Începând cu secolul XVIII, zona în care se găseşte salina se numeşte Ţinutul sării. Bogăţia localităţii Praid stă în salina cu cel mai mare zăcământ de sare al țării, care ajunge până la adâncimea de 2,7 – 3 km. Din punct de vedere geologic, zăcămintele de sare din Transilvania s-au format în urmă cu apoximativ 20-22 milioane de ani, iar datele arheologice ne arată că începuturile Salinei Praid datează încă din perioada daco-romană. După anul 1000, drepturile de minerit și comercializare au fost preluate de secui și sași, iar din 1714, exploatarea sării din zonă era  preluată de administrația habsburgică. Salina a fost amenajată pe o suprafață de 9.400mp de-a lungul a șapte camere de exploatare. Sunt spații spectaculoase care impresionează vizitatorii mai ales prin dimensiuni. Pe pereți și tavan se poate observa structura formațiunii salifere.
Zăcământul are rezerve de aproape 500 de ani. Ceea ce putem vedea azi s-a format în timp prin exploatări masive de sare în urma cărora au rămas goluri subterane de dimensiuni mari, în care s-a individualizat un microclimat de salină cu temperaturi constante cuprinse între 14-16ºC în orice anotimp. Accesul în salină se face printr-un tunel lung de 1.500m şi coborând apoi 300 de trepte. La 120m adâncine, într-un aer puternic ionizat, vizitatorilor li se înfăţişează un orăşel subteran. La primul nivel, destinat turiştilor, pe o suprafaţă de 1.300m se găsesc baze de tratament, farmacia, cafenele, biblioteca, capela salinei, construită în 1993, un parc de aventură, un cinematograf, un restaurant, o galerie a vinurilor unde se pot degusta diferite soiuri şi un muzeu al minei de sare, care povesteşte istoria locului prin intermediul fotografiilor, a reprezentărilor despre cum se exploata sarea şi a obiectelor expuse: unelte din diferite perioade istorice, folosite la exploatare.
Pe timp de vară, numărul vizitatorilor poate atinge 2.500 - 3.000 pe zi, iar în decursul unui an salina înregistrează între 200.000 şi 400.000 de vizitatori. Se organizează pentru aceştia diferite activităţi în sala de spectacole, în bibliotecă şi pe terenul de sport, excursii, drumeţii prin localitate, unde se mai găseşte un ştrand cu apă sărată, unde se pot face şi tratamente cu apă sărată fiebinte, însă doar în perioada 1 iunie – 15 octombie a fiecărui an.
Microclimatul salinei Praid creează condiţii favorabile salino-terapiei date de proprietăţi fizico-chimice precum puritatea aerului, umiditatea şi temperatura constantă, viteza curenților de aer, concentrația de dioxid de carbon în aerul din salină, aeroionizarea negativă şi cantitatea de ozon. Tratamentele de recuperare în salina Praid, recomandate mai ales bolnavilor suferinzi de afecţiuni respiratorii, au început în anul 1960 în mina Gh. Doja. Salina Praid se numără printre cele mai valoroase obiective turistice ale judeţului Harghita şi atrage anual mii de vizitatori din toate colţurile ţării şi de dincolo de graniţele acesteia.






vineri, 23 iunie 2017

Zi solstițială: REVEDEREA DUPĂ 10 ANI LA LICEUL DIN SUBCETATE

PROMOȚIA ANULUI 2006-2007
Diriginte: Prof. IONELA POPA
Director: prof. VASILE DOBREAN



LA ORA DE DIRIGINȚIE
























                                                                   
                                                                          Foto: prof. Doina Dobreanu

joi, 15 iunie 2017

După 20 de ani: 1997- 2017


La ora de diriginție

Absolvenţii Grupului Şcolar Industrial „Miron Cristea”,
 Promoţia 1996-1997.
Director: profesor Dumitru Ţepeluş
Clasa a XII-a  - Profil real, curs de zi.
Diriginte: profesor Elena Cotfas

Balaj Ana-Maria
Bota Diana
Caia Simona
Chindea Mihaela
Coşarcă Ileana
Dobrean Ana-Corina
Dobrean Stelian- Ovidiu
Marc Dragoş
Marc Mariana
Micu Maria-Adriana
Mîndru Vasilica-Monica
Muntean Iosif
Pop Constantin
Pop Manuela-Ruxandra
Rugină Elena-Carmen
Rus Ana-Elena
Stan Petru-Daniel
Stoian Claudiu
Trif Daniela
Ţăran  Mirela
Urzică Petru-Călin
Vîlcan Luminiţa
Vîlcan Ramona
Zămonea Ionela-Maria

















 





Foto: Doina Dobreanu